Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Neemia 5 Bible Online

Neemia 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Neemia 5

¹Mare era strigătul poporului şi al femeilor către fraţii lor Iudei.[1]

²Unii ziceau: „Noi, cu fiii şi fiicele noastre, suntem amanetaţi[2]; aşa vom lua grâu şi vom mânca şi vom trăi”.

³Alţii ziceau: „Ne vom pune zălog[3] ţarinile şi viile şi casele, ca să luăm grâu şi să mâncăm”.

⁴Iar alţii ziceau: „Ca să ne plătim birurile către rege, noi ne-am împrumutat cu bani în schimbul ţarinilor şi al viilor şi al caselor noastre.

⁵Şi acum: noi avem un trup ca şi al fraţilor noştri, copiii noştri sunt asemenea copiilor lor; cu toate acestea, iată că noi suntem nevoiţi să-i vindem pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca robi, iar unele din fiicele noastre devin de-a dreptul sclave; în mâinile noastre nu-i nici o putere, căci ţarinile şi viile noastre se află în mâinile nobililor”.[4]

⁶Iar eu, când am auzit strigarea şi cuvintele acestea, am fost cuprins de mare mâhnire.

⁷Şi m’am sfătuit cu propria mea inimă şi m’am rostit împotriva nobililor şi a mai-marilor şi le-am zis: Oare fiece om trebuie să ceară de la fratele său ceea ce cereţi voi?…[5] Şi’mpotriva lor am făcut o adunare mare

⁸şi le-am zis: Noi, de bunăvoia noastră[6], i-am răscumpărat pe fraţii noştri care fuseseră vânduţi la păgâni; iar voi, voi îi vindeţi pe fraţii voştri?; şi asta, pentru ca ei să ne fie daţi nouă?… Iar ei, neaflând nici un răspuns, au tăcut.

⁹Şi le-am zis: Ceea ce faceţi voi nu e un lucru bun; voi nu umblaţi în frica Dumnezeului nostru, aruncând astfel asupră-ne ocara vrăjmaşilor noştri păgâni.

¹⁰Iată, eu şi fraţii mei şi cunoscuţii mei le-am dat bani şi grâu fără să le fi cerut să plătească.

¹¹Aşadar, chiar astăzi înapoiaţi-le ţarinile şi viile şi măslinii şi casele, iar dobânda să le-o înapoiaţi în grâu, vin şi untdelemn!

¹²Iar ei au zis: „Vom înapoia şi nu vom pretinde nimic de la ei; vom face aşa cum ai spus”. Atunci, chemând preoţii, i-am legat cu jurământ că vor face aşa cum au spus.

¹³Iar eu mi-am scuturat îmbrăcămintea şi am zis: Aşa să-l scuture Dumnezeu şi de casă şi de roada muncii lui, pe tot omul care nu se va ţine de cuvântul acesta; aşa să fie: scuturat şi gol!… Şi toată adunarea a zis: „Amin!” Şi L-a lăudat pe Domnul; şi poporul şi-a ţinut cuvântul.

¹⁴Din ziua în care el[7] m’a împuternicit să le fiu guvernator în ţara lui Iuda, – din cel de al douăzecilea an până în cel de al treizeci şi doilea an al [domniei] lui Artaxerxe –, adică timp de doisprezece ani, eu şi fraţii mei n’am mâncat din vlaga lor.[8]

¹⁵Căci guvernatorii de dinaintea mea i-au apăsat luând de la ei pâine şi vin şi cel din urmă ban, patruzeci de drahme de argint; ba până şi slugile lor erau stăpâni peste popor; eu însă n’am făcut aşa, căci m’am temut de Dumnezeu;

¹⁶la zid am lucrat, ţarină nu mi-am cumpărat, iar slujbaşii mei s’au adunat acolo la lucru;

¹⁷la masa mea se aflau Iudei în număr de până la o sută cincizeci de bărbaţi, în afară de cei veniţi la noi din neamurile învecinate;[9]

¹⁸zilnic se gătea un viţel şi şase oi alese şi un ied; şi, la zece zile, vin din belşug, de toate soiurile; cu toate acestea, pâinea cuvenită conducătorului n’am cerut-o, de vreme ce poporul acesta era foarte împovărat.

¹⁹Adu-ţi aminte de mine, Doamne, spre tot binele, de dragul a tot ceea ce am făcut eu pentru poporul acesta!