Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Neemia 6 Bible Online

Neemia 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Neemia 6

¹Şi a fost că dacă Sanbalat şi Tobie şi Gheşem Arabul şi ceilalţi duşmani ai noştri au auzit că eu am reparat zidul şi că’n el n’a mai rămas nici o spărtură, dar că până la acea vreme încă nu am pus uşile porţilor,

²au trimis Sanbalat şi Gheşem la mine, zicând: „Vino să ne întâlnim laolaltă în unul din satele din Valea Ono!” Dar ei puseseră la cale să-mi facă rău.

³Eu însă am trimis la ei soli să le spună: „Eu tocmai fac un lucru de seamă, aşa că nu mă pot coborî pân’ la voi, ca nu cumva lucrul să se oprească; dar după ce-l voi sfârşi, mă voi coborî la voi”.

⁴De patru ori mi-au trimis ei această poftire, şi de fiecare dată le-am răspuns la fel.

⁵Atunci Sanbalat l-a trimis la mine pe servul său; acesta avea în mână o scrisoare deschisă

⁶în care se spunea: „S’a dat de veste printre neamuri cum că tu şi Iudeii puneţi la cale o răscoală; de aceea zideşti tu zidul, că vrei să le fii rege;

⁷mai mult, ţi-ai pus şi profeţi cum că vrei să locuieşti în Ierusalim ca rege peste Iuda. Toate acestea vor fi acum aduse la cunoştinţa regelui, aşa că vino acum să ne sfătuim împreună”.

⁸Iar eu am trimis la el, zicând: Nimic nu s’a întâmplat din cele ce spui tu; pe acestea tu le-ai născocit din inima ta…

⁹Într’adevăr, toţi căutau să ne sperie, zicându-şi: „Mâinile lor se vor opri din lucrarea aceasta şi ea nu se va face!” În pofida acestora, mâinile mele s’au întărit.

¹⁰Apoi am venit în casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel; acesta, încuindu-se în casă, mi-a zis: „Să ne adunăm în templul lui Dumnezeu, în mijlocul lui, şi să-i încuiem uşile; că or să vină noaptea să te ucidă”.[1]

¹¹Dar eu am zis: Cine este om asemenea mie şi să fugă? Sau cine este omul care să intre în templu şi să trăiască? Nu voi intra![2]

¹²Şi am cunoscut că, iată, nu Dumnezeu îl trimisese, căci profeţia era o poveste îndreptată împotriva mea:

¹³Tobie şi Sanbalat cumpăraseră o mulţime de inşi împotriva mea, pentru ca eu să mă sperii şi să fac aşa şi să greşesc şi să-mi fac la ei nume rău şi ei să mă batjocorească.

¹⁴Adu-Ţi aminte, Dumnezeul meu, de Tobie şi de Sanbalat, pe potriva acestor fapte ale lor, şi de proorociţa Noadia[3] şi de ceilalţi profeţi care au încercat să mă sperie!

¹⁵Zidul a fost isprăvit în ziua a douăzeci şi cincea a lunii Elul, adică în cincizeci şi două de zile.[4]

¹⁶Şi a fost că de îndată ce toţi duşmanii noştri au auzit de aceasta, toate neamurile din preajma noastră s’au temut, şi frică mare a căzut asupră-le şi au cunoscut că de la Dumnezeul nostru a fost ca lucrul acesta să fie dus până la capăt.

¹⁷Şi, în zilele acelea, de la mulţi nobili ai lui Iuda mergeau scrisori la Tobie şi de la Tobie veneau la ei;

¹⁸căci mulţi din Iuda erau legaţi de el prin jurământ[5], de vreme ce el era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan îşi luase de soţie pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.

¹⁹Cuvintele lui mi le spuneau mie, pe ale mele i le spuneau lui; iar Tobie… îmi trimitea scrisori ca să mă înspăimânte!