Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Tobit 1 Bible Online

Tobit 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Tobit 1

¹Cartea întâmplărilor lui Tobit, fiul lui Tobiel, fiul lui Ananiel, fiul lui Aduel, fiul lui Gabael, din seminţia lui Asiei, din tribul lui Neftali,

²care, în zilele lui Salmanasar[1], regele Asiriei, a fost luat în robie din Tisbe, care se află la miazăzi de Cadeşul lui Neftali, în Galileea-de-Sus, deasupra Haţorului, cam de-o parte, spre Soare-Apune, la miazănoapte de Fogor.

³Eu, Tobit, în toate zilele vieţii mele am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii şi le-am făcut multe binefaceri fraţilor mei şi celor din neamul meu care au venit cu mine, ca robi, în ţara Asirienilor, la Ninive[2].

⁴La vremea când mă aflam în ţara mea, pământul lui Israel, şi când eram încă tânăr, toată seminţia lui Neftali, părintele meu[3], s’a despărţit de casa lui David, părintele meu, ca şi de Ierusalim, cetatea care fusese aleasă din toate seminţiile lui Israel ca loc de jertfă pentru toate triburile lui Israel; acolo a fost zidit templul – în care locuieşte Dumnezeu – şi sfinţit pentru toate generaţiile, pe’ntotdeauna.

⁵Toţi fraţii mei şi casa lui Neftali, părintele meu, îi aduceau jertfe viţelului pe care Ieroboam, regele lui Israel, îl făcuse în Dan, pe toţi munţii Galileii.

⁶Dar eu, numai eu, mă duceam deseori la Ierusalim, de sărbători, aşa cum este scris pentru întregul Israel pentru’ntotdeauna. Alergam la Ierusalim cu pârgă din roade, cu întâii-născuţi, cu zeciuială din turmă şi cu întâia tunsoare a oilor

⁷şi le dădeam preoţilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic; iar zeciuială din grâu, din vin şi din untdelemn, din rodii şi din celelalte roade ale pământului le-o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua zeciuială o prefăceam în bani, şase ani la rând, şi mă duceam în fiecare an s’o cheltuiesc la Ierusalim;

⁸o dădeam orfanilor, văduvelor şi acelor străini care locuiesc laolaltă cu Israeliţii: o aduceam şi le-o dădeam la fiecare trei ani şi o mâneam împreună, după porunca dată astfel prin legea lui Moise şi după rânduielile lăsate de Debora, mama tatălui meu (căci eu, la moartea tatălui meu, am rămas orfan).

⁹Când am ajuns la vârsta bărbăţiei mi-am luat-o de femeie pe Ana, din neamul meu, iar ea mi l-a născut pe Tobie.

¹⁰Iar când am fost duşi în robie la Ninive, toţi fraţii mei şi cei de un neam cu mine mâncau din mâncărurile păgânilor,

¹¹dar eu m’am ferit să mănânc din mâncărurile lor,

¹²căci eu, cu toată inima mea, mi-am adus aminte de Dumnezeu.

¹³Iar Cel-Preaînalt mi-a dăruit milă şi bunăvoinţă din partea lui Salmanasar; eu cumpăram pentru el tot ceea ce îi era de trebuinţă;

¹⁴mă duceam în Media şi i-am făcut cumpărături cât a trăit. I-am lăsat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Regheşul Mediei, zece talanţi de argint[4], în pungi, să mi-l păstreze.

¹⁵Când, după moartea lui Salmanasar, în locul său a devenit rege Senaherib, fiul său[5], căile Mediei s’au închis şi nu mi-a mai fost cu putinţă să mă duc în Media.

¹⁶În zilele lui Salmanasar le-am făcut multe binefaceri fraţilor mei din acelaşi neam cu mine:

¹⁷celor flămânzi le dădeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, iar dacă vedeam pe cineva din neamul meu că era mort şi aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropam.

¹⁸Iar când Senaherib se întorcea fugind din Iudeea – în zilele când împăratul cerului îi făcea judecată pentru blasfemiile lui[6] – şi ucidea pe cineva, eu îl îngropam. într’adevăr, Senaherib i-a ucis pe mulţi din fiii lui Israel, dar eu le furam trupurile şi le îngropam; Senaherib le căuta şi nu le găsea[7].

¹⁹Iar când unul din locuitorii Ninivei s’a dus la rege şi m’a pârât că eu îi îngropam, atunci m’am ascuns. Când însă am aflat că regele îmi dibuise urma şi mă căuta ca să mă ucidă, mi-a fost frică şi am fugit pe ascuns.

²⁰Toate bunurile mi-au fost luate; n’a fost nimic care să nu fie ridicat pentru vistieria regală, în afară de Ana, soţia mea, şi de Tobie, fiul meu.

²¹Dar n’au trecut nici patruzeci de zile, că cei doi fii ai săi l-au ucis; ei au fugit în munţii Ararat, iar în locul lui a devenit rege Asarhadon, fiul său[8]. Acesta l-a pus pe Ahicar, fiul lui Anael, fratele meu, peste toate veniturile băneşti ale regatului său şi peste toate trebile obşteşti.

²²Atunci Ahicar a mijlocit pentru mine şi m’am coborât la Ninive. Într’adevăr, Ahicar fusese mare paharnic, păstrătorul sigiliului, mai-mare peste trebile obşteşti şi peste veniturile băneşti sub Senaherib, regele Asirienilor, iar Asarhadon i-a reînnoit dregătoriile. Or, el era nepotul meu de frate şi de acelaşi neam cu mine.