Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Tobit 10 Bible Online

Tobit 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Tobit 10

¹În acest timp, zi după zi, Tobit număra zilele călătoriei, atât la dus, cât şi la întors; şi după ce socoteala lor a ajuns la capăt, văzând că fiul său nu se întorsese,

²şi-a zis: „Nu cumva a fost oprit acolo?… Sau nu cumva Gabael a murit şi nu-i nimeni care să-i dea argintul?…”.

³Şi a fost cuprins de întristare.

⁴Iar Ana, femeia sa, zicea: „Mi-a murit copilul; nu mai e printre cei vii…”.

⁵Şi a izbucnit în lacrimi şi a prins a se tângui pentru fiul ei şi zicea: „Nenorocita de mine, fiule! Cum de te-am lăsat să pleci, lumina ochilor mei!”

⁶Iar Tobit îi zicea: „Taci, soro, nu-ţi face sânge rău; e sănătos şi în afară de orice primejdie; cine ştie ce amânare li s’a făcut pe-acolo. Omul care s’a dus cu el e om de încredere şi unul din fraţii noştri. Nu te întrista, soro, din pricina lui; în curând va fi aici”.

⁷Dar ea i-a zis: „Tacă-ţi gura! nu mă mai ameţi; copilul meu a pierit…”. Şi în fiecare zi se repezea să iscodească drumul pe care plecase fiul ei; nu mai credea pe nimeni. Când asfinţea soarele, se întorcea în casă şi se punea pe bocit şi toată noaptea o podideau lacrimile şi nu putea să doarmă.

⁸După ce au trecut cele patruzeci de zile pe care Raguel se jurase să le ţină pentru nunta fiicei sale, Tobie a intrat la el şi i-a zis: „Dă-mi drumul să plec, ştiind eu bine că tatăl meu şi mama mea nu mai cred că o să mă vadă. Aşadar, tată, te rog să mă laşi să plec spre a mă duce la tatăl meu; ţi-am spus cum l-am lăsat”.

⁹Raguel i-a zis lui Tobie: „Mai rămâi, fiule, mai rămâi cu mine, iar eu voi trimite soli la Tobit, tatăl tău, ca să-i ducă veşti despre tine”. Dar [Tobie] i-a zis: „Nici nu vreau s’aud; te rog, lasă-mă să plec de aici la tatăl meu!”

¹⁰Atunci, pe loc, Raguel i-a dat-o lui Tobie pe Sarra, femeia acestuia, precum şi jumătate din toată averea lui: slugi şi slujnice, boi şi oi, asini şi cămile, hăinărie, bani, obiecte casnice.

¹¹Şi i-a lăsat să plece sănătoşi; l-a salutat [pe Tobie] şi i-a zis: „Fii sănătos, copilul meu, mergi şi fii sănătos! Domnul cerului să vă dea izbândă, ţie şi Şarrei, femeia ta, iar mie, să vă văd copiii înainte ca eu să mor!”

¹²Iar către Şarra, fiica lui, a zis: „Mergi la socrul tău, fiindcă de acum înainte ei sunt părinţii tăi, întocmai cum sunt cei ce ţi-au daţ viaţă! Mergi în pace, fiica mea, şi să nu aud din parte-ţi decât de bine, atât cât voi trăi”. Şi şi-a luat rămas bun de la ei şi i-a lăsat să plece.

¹³Iar Edna i-a zis lui Tobie: „Copil şi frate iubit, Dumnezeu să te aducă înapoi, ca să pot să-i văd pe copiii tăi atât cât mai trăiesc, şi pe ai Şarrei înainte ca eu să mor! In faţa lui Dumnezeu ţi-o dau pe fiica mea în pază; să n’o întristezi în nici una din zilele vieţii tale. Fiule, mergi în pace! De acum, eu sunt mama ta, iar Şarra îţi este soră. Şi noi toţi să putem fi deopotrivă fericiţi în toate zilele vieţii noastre!” Şi i-a îmbrăţişat cu duioşie pe amândoi şi i-a lăsat să plece sănătoşi.

¹⁴Tobie a plecat de la Raguel sănătos şi voios, binecuvântându-L pe Domnul cerului şi al pământului, împăratul lumii, că i-a făcut călătoria plină de izbândă. Iar [Raguel] i-a zis: „Fie-ţi fericirea de a-i cinsti pe ai tăi în toate zilele vieţii tale!”