Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Tobit 11 Bible Online

Tobit 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Tobit 11

¹La vremea când se apropiau ei de Caserin, în faţa Ninivei, Rafael a zis:

²„Tu ştii cum l-am lăsat pe tatăl tău;

³hai să alergăm înaintea femeii tale şi să pregătim casa în timp ce ei vin din urmă”.

⁴Au plecat amândoi, iar Rafael a zis: „Ia fierea [peştelui] şi ţine-o în mână”. Câinele mergea cu ei, în urma lui [Rafael] şi a lui Tobie.

⁵Ana şedea, cercetând cu ochii drumul fiului ei.

⁶Când şi-a dat seama cine venea, a zis către tatăl lui: „Iată că-ţi vine fiul, împreună cu omul care a plecat cu el”.

⁷Înainte ca Tobie să se fi apropiat de tatăl său, Rafael i-a zis: „Eu ştiu că ochii săi se vor deschide;

⁸unge-i ochii cu fierea peştelui; leacul va piguli albeaţa şi i-o va dezlipi de pe ochi; tatăl tău îşi va recăpăta vederea şi va vedea lumina[1]”.

⁹[Ana] a alergat să se arunce de gâtul fiului ei şi i-a zis: „Fiul meu, acum te-am văzut, de-acum pot să mor!” Şi a izbucnit în lacrimi.

¹⁰Tobit s’a ridicat, împiedicându-se, şi a ieşit pe poarta curţii.

¹¹Tobie a alergat spre el, ţinând în mână fierea peştelui; i-a suflat în ochi şi, prinzându-l de mână, i-a zis: „Curaj, tată!” I-a pus leacul, i l-a ţinut pe ochi,

¹²apoi, cu amândouă mâinile, i-a desprins albeaţa pe la coada fiecărui ochi.

¹³Tobit i s’a aruncat pe grumaz, a izbucnit în lacrimi şi i-a zis: „Te-am văzut, fiul meu, lumina ochilor mei!”

¹⁴Apoi a zis: „Binecuvântat fie Dumnezeu! Binecuvântat fie numele Său cel mare! Binecuvântaţi fie toţi sfinţii Săi îngeri![2] Fie numele Său cel mare peste noi şi binecuvântaţi fie îngerii toţi, întru toţi vecii!; că El m’a lovit, şi iată că mă uit la Tobie, fiul meu!”

¹⁵Tobie a intrat, vesel şi binecuvântându-L cu toată gura pe Dumnezeu. Tobie i-a spus tatălui său că toată călătoria lui s’a isprăvit cu bine, că a recăpătat argintul şi cum şi-a luat-o el de soţie pe Sarra, fiica lui Raguel: „… şi iat-o că soseşte; e foarte aproape de poarta Ninivei”.

¹⁶Vesel şi binecuvântând pe Dumnezeu, Tobit a ieşit să-şi întâmpine nora la poarta Ninivei. Cei din Ninive, văzându-l cum merge şi cum umblă cu toată vigoarea şi fără să fie călăuzit de cineva, se minunau, în timp ce Tobit mărturisea în faţa lor că Dumnezeu avusese milă de el şi-i deschisese ochii.[3]

¹⁷Şi de’ndată ce s’a apropiat de Sarra, femeia lui Tobie, fiul său, Tobit a binecuvântat-o şi a zis: „Fii binevenită, fiica mea! Binecuvântat fie Dumnezeul tău, Cel ce te-a călăuzit la noi, fiica mea; şi tu, fiica mea, să fii binecuvântată! Intră în casa ta cu sănătate, binecuvântare şi bucurie! Intră, fiica mea!”

¹⁸În ziua aceea fost-a bucurie pentru toţi Iudeii care se aflau în Ninive.

¹⁹Iar Ahicar şi Nadab, nepoţii săi de frate, au venit şi ei să se bucure cu Tobie.