Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Tobit 12 Bible Online

Tobit 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Tobit 12

¹Când nunta a luat sfârşit, Tobit l-a chemat pe Tobie, fiul său, şi i-a zis: „Fiul meu, pregăteşte plata omului care a mers cu tine, şi ceva pe deasupra a ceea ce i se cuvine”.

²Iar el a zis: „Tată, cum să-i dau simbrie? Nu pierd nimic dacă-i dau jumătate din bunurile pe care le-a adus cu mine.

³El m’a adus înapoi sănătos şi ocrotit, el a vindecat-o pe femeia mea, el a adus argintul cu mine şi el te-a vindecat; cât ar mai trebui să-i plătesc?”

⁴Tobit i-a zis: „Fiul meu, e drept ca el să primească jumătate din tot ceea ce avea la întoarcere”.

⁵Atunci [Tobie] l-a chemat şi i-a zis: „Ia-ţi ca plată jumătate din ceea ce aveai la întoarcere, şi mergi în pace!”

⁶Atunci [Rafael] i-a chemat pe amândoi, în taină, şi le-a zis: „Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu şi lăudaţi-L în faţa tuturor celor vii pentru binele pe care vi l-a făcut, binecuvântând şi cântându-I numele! Spuneţi la toţi oamenii, cu fruntea sus, lucrurile lui Dumnezeu, şi nu încetaţi să-I aduceţi laudă!

⁷Bine e să ţii ascunsă taina regelui, dar bine e ca lucrurile lui Dumnezeu să le descoperi şi să le lauzi. Faceţi binele, şi răul nu vă va atinge!

⁸Mai bună e rugăciunea cu post şi milostenia cu dreptate decât bogăţia cu nedreptate. Mai bine e să faci milostenie decât să aduni aur[1].

⁹Milostenia scapă de la moarte şi curăţeşte fiece păcat; cei ce fac milostenie se umplu de viaţă.

¹⁰Cei ce săvârşesc păcat şi nedreptate sunt duşmanii lor înşişi.

¹¹Vă voi descoperi tot adevărul, fără să vă ascund nimic. Vi l-am şi descoperit şi v’am zis: – Bine e să ţii ascunsă taina regelui, dar bine e ca lucrurile lui Dumnezeu să le descoperi în gura mare.

¹²Şi acum: Când tu te rugai – ca şi Sarra –, eu duceam pomenirea rugăciunii tale înaintea slavei Domnului, şi tot aşa când tu îngropai morţii.

¹³Şi când tu te ridicai de la masă şi nu şovăiai să-ţi laşi prânzul neisprăvit ca să te duci să îngropi mortul, toţ atunci eu eram trimis la tine să te însoţesc.

¹⁴Şi tot Dumnezeu m’a trimis ca să te vindec, ca şi pe Sarra, nora ta.

¹⁵Eu sunt Rafael, unul din cei şapte îngeri[2] care aduc şi duc înaintea slavei Domnului[3].

¹⁶Atunci amândoi s’au tulburat şi au căzut cu faţa la pământ şi s’au înspăimântat.

¹⁷Dar el le-a zis: „Nu vă temeţi! Pace vouă! Binecuvântaţi-L în veci pe Dumnezeu!

¹⁸Cât despre mine, atâta vreme cât am fost cu voi, nu de bunăvoia mea am fost cu voi, ci din voia lui Dumnezeu; în toate zilele binecuvântaţi-L şi cântaţi-I laude!

¹⁹Voi mă priveaţi [cum mănânc], dar eu nu mâneam nimic; ceea ce vedeaţi voi nu era decât vedenie[4].

²⁰Şi acum, binecuvântaţi-L pe Domnul pe pământ şi lăudaţi-L pe Dumnezeu! Iată că eu mă ridic la Cel care m’a trimis. Scrieţi tot ceea ce vi s’a întâmplat”[5]. Şi s’a înălţat.

²¹Ei s’au sculat, dar nu l-au mai putut vedea.

²²Şi binecuvântau şi-L cântau pe Dumnezeu şi-L lăudau pentru toate lucrurile Sale cele mari: un înger al lui Dumnezeu li se arătase!