Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Tobit 14 Bible Online

Tobit 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Tobit 14

¹Aşa s’au încheiat cuvintele de laudă ale lui Tobit.

²Şi a murit în pace la vârsta de o sută doisprezece ani şi a fost îngropat cu cinste în Ninive. Şaizeci şi doi de ani avea când a fost lipsit de vedere, iar după ce şi-a recăpătat vederea a trăit din belşug şi a făcut milostenii. Şi n’a încetat să-L binecuvinteze pe Dumnezeu şi să-I laude slava.

³Fiind pe patul morţii, l-a chemat pe Tobie, fiul său, şi i-a dat porunci; „Fiule – i-a zis –, ia-ţi copiii

⁴şi fugi în Media, căci eu cred în cuvântul pe care Dumnezeu I-a grăit asupra Ninivei prin Naum;[1] totul se va petrece şi va veni asupra Asiriei şi Ninivei; tot ce-au spus profeţii trimişi de Dumnezeu, totul se va întâmpla, nimic din cuvintele lor nu va lipsi, totul va veni la vremea sa. în Media e mai multă adăpostire[2] decât în Asiria si’n Babilon. Eu, unul, ştiu şi cred că tot ceea ce a spus Domnul se va plini şi se va petrece; din cele ce s’au profeţit nu va cădea nici un cuvânt. Fraţii noştri care trăiesc în ţara lui Israel vor fi cu toţii împrăştiaţi şi duşi în robie, departe de ţara lor cea bună. Toată ţara lui Israel va fi pustie, Samaria şi Ierusalimul se vor pustii, templul lui Dumnezeu va fi cuprins de tristeţe şi va fi ars pentru o vreme[3].

⁵Dar Dumnezeu va avea iarăşi milă de ei, Dumnezeu îi va întoarce în ţara lui Israel, iar ei vor rezidi templul – totuşi, nu cum a fost cel dinainte –, aşteptând plinirea vremilor hotărâte[4]. După aceea se vor întoarce toţi din robie si vor rezidi, cu fruntea sus, Ierusalimul, iar templul lui Dumnezeu va fi rezidit, după cum au spus în această privinţă profeţii lui Israel.

⁶Toate neamurile lumii întregi, toate se vor întoarce [la Dumnezeu] şi cu adevărat se vor teme de Dumnezeu. Toate îşi vor părăsi idolii care le-au făcut să rătăcească în mincinoasa lor rătăcire, şi ele întru dreptate îl vor binecuvânta pe Dumnezeul vecilor.

⁷Toţi fiii lui Israel care se vor mântui în aceste zile – întru adevăr aducându-şi aminte de Dumnezeu – se vor aduna din nou; ei vor veni la Ierusalim şi pe totdeauna vor locui fără grijă în tara lui Avraam, aceea care le va fi redată. Acolo se vor veseli cei ce într’adevăr îl iubesc pe Dumnezeu, dar cei ce săvârşesc păcat şi nedreptate vor pieri de pe faţa pământului.

⁸Şi acum, copiii mei, vă poruncesc: Slujiţi-L pe Dumnezeu cu credincioşie şi faceţi ceea ce îi este Lui bineplăcut. Pe copiii voştri să-i îndatoraţi să facă dreptate şi milostenie, să-si aducă aminte de Dumnezeu şi’n toată vremea să-I binecuvinteze numele, întru adevăr şi cu toată puterea lor.

⁹Şi acum, tu, copilul meu, ieşi din Ninive, să nu rămâi aici. în ziua în care o vei fi îngropat pe mama ta alături de mine, nu zăbovi în hotarele [acestei cetăţi]. Eu văd că’n ea se află multă nedreptate şi că’n ea se petrece multă înşelăciune fără ca cineva să roşească.

¹⁰Vezi, copilul meu, tot ceea ce Nadab i-a făcut lui Ahicar, cel care l-a crescut[5]. N’a fost el aruncat de viu în pământ? Dar Dumnezeu i-a aruncat nelegiuirea’n faţă; Ahicar a ieşit la lumină, în timp ce Nadab a intrat în întunericul cel veşnic, de vreme ce el a căutat să-l ucidă pe Ahicar. Făcând milostenie, acesta a scăpat din cursa morţii pe care i-o întinsese Nadab, în timp ce Nadab a căzut în cursa morţii, care l-a nimicit.

¹¹Aşa că, dragii mei copii, vedeţi ce roade aduce milostenia şi ce roadă aduce nedreptatea: aceasta ucide. Iată însă că sufletul meu slăbeşte…”. Ei l-au aşezat pe pat, iar el a murit. Şi l-au îngropat cu cinste.

¹²Când i-a murit mama, Tobie a îngropat-o alături de tatăl său. Apoi, el, ca şi femeia sa, a plecat în Media şi a locuit în Ecbatana, împreună cu Raguel, socrul său.

¹³Bătrâneţea lor [a socrilor săi] a înconjurat-o cu cinste şi i-a îngropat în Ecbatana Mediei. Şi a moştenit casa lui Raguel şi pe aceea a lui Tobit, tatăl său.

¹⁴A murit la vârsta de o sută şaptesprezece ani, încărcat de slavă[6].

¹⁵Înainte de a muri a aflat că Ninive fusese dărâmată şi i-a văzut, aduşi în Media, pe robii plecaţi din ea, aduşi în robie de către Ahiacar[7], regele Mediei. Si L-a binecuvântat pe Dumnezeu pentru tot ceea ce El le făcuse fiilor Ninivei şi Asiriei. înainte de a muri s’a bucurat de soarta Ninivei şi L-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.