Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Tobit 3 Bible Online

Tobit 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Tobit 3

¹Cu sufletul întristat, am suspinat şi am izbucnit în lacrimi; şi, lăcrămând, am prins a mă ruga:

²„Drept eşti Tu, Doamne; toate lucrurile Tale sunt drepte şi toate căile Tale sunt milă şi adevăr; Tu eşti Cel ce judecă lumea.

³Şi acum, Doamne, adu-Ţi aminte de mine; vezi-mă şi nu mă pedepsi după păcatele mele, nici pentru rătăcirile mele sau pentru acelea ale părinţilor mei. Ei au păcătuit faţă de Tine

⁴şi nu s’au supus poruncilor Tale, iar Tu ne-ai dat spre jaf, spre robie, spre moarte, să fim pildă de batjocură şi de ocară în faţa tuturor neamurilor printre care Tu ne-ai risipit.

⁵Şi acum, Tu ai atâtea îndreptăţiri şi temeiuri să mă pedepseşti din pricina păcatelor mele, de vreme ce noi nu Ţi-am păzit poruncile şi nici nu am umblat înaintea Ta cu credincioşie.

⁶Şi acum, fă cu mine cum vrei! Porunceşte să mi se ia suflarea, ca să pier de pe faţa pământului şi să mă fac pământ!; fiindcă îmi e mai bine să mor decât să trăiesc, de vreme ce am auzit învinuiri nedrepte şi sunt cuprins de mare tristeţe. Doamne, dă poruncă să fiu eliberat din această suferinţă, du-mă în locul cel de veci şi nu-Ţi întoarce faţa de la mine, Doamne! Că mai bine îmi este să mor decât să văd atâta suferinţă’n viaţa mea; şi să nu mai aud cuvinte de ocară”.

⁷Şi a fost că, chiar în aceeaşi zi, s’a întâmplat ca şi Sarra, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei[1], să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său;

⁸aceasta, pentru că ea fusese măritată cu şapte bărbaţi, pe care însă Asmodeu, demonul cel rău[2], îi omorâse mai înainte ca ei să se fi împreunat cu ea, după rânduiala mireselor. Slujnica îi zicea: „Tu eşti aceea care-ţi omori bărbaţii. Iată, şapte sunt aceia după care ai fost dată şi n’ai purtat numele nici unuia dintre ei!

⁹De ce ne tot ameţeşti tu pe noi din pricina bărbaţilor tăi, de vreme ce sunt morţi? Du-te şi tu după ei şi să nu vedem niciodată de la tine nici fii, nici fiice!”

¹⁰În ziua aceea a fost ea cuprinsă de tristeţe şi a izbucnit în lacrimi şi, urcându-se în foişorul tatălui ei, voia să se spânzure. Dar a mai chibzuit o dată şi a zis: „S’ar putea ca şi tatăl meu să fie defăimat şi să i se spună: – Nu aveai decât o singură fată, şi aceea s’a spânzurat din pricina nenorocirilor ei!… Şi astfel, din pricina mea, bătrâneţea tatălui meu se va coborî cu tristeţe în locaşul morţilor. Mai bine îmi este să nu mă spânzur, ci să-L rog pe Domnul să mor, pentru ca’n viaţa mea să nu mai aud cuvinte de ocară”.

¹¹În aceeaşi clipă, întinzându-şi mâinile spre fereastră, s’a rugat, zicând: „Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul milostivirii, şi binecuvântat e numele Tău în veci; că toate făpturile Tale în veci Te binecuvintează.

¹²Si acum, spre Tine îmi ridic faţa şi ochii.

¹³Porunceşte să mă ia din această lume şi’n veci să nu mai aud ocări.

¹⁴Tu ştii, Stăpâne, că sunt curată de orice necurăţie omenească;

¹⁵nu mi-am întinat numele, şi nici numele tatălui meu în ţara robiei noastre. Sunt singura fiică a tatălui meu, el nu mai are un alt copil care să-i fie moştenitor, nici vreo altă rudă apropiată pentru care să fiu păstrată ca să-i devin soţie; şapte am avut, şapte am pierdut; de ce să mai trăiesc? Iar dacă Tu nu binevoieşti să faci să mor, atunci, Doamne, pleacă-Ţi auzul spre ocara mea!”

¹⁶În aceeaşi clipă, rugăciunea celor doi s’a făcut auzită înaintea slavei lui Dumnezeu,

¹⁷iar Rafael[3] a fost trimis să-i vindece pe amândoi: la Tobit, să-i ridice albeaţa de pe ochi, aşa ca el cu ochii lui să vadă lumina lui Dumnezeu, şi la Sarra, fiica lui Raguel, ca să i-o dea de soţie lui Tobie, fiul lui Tobit, şi s’o scape de Asmodeu, demonul cel râu, de vreme ce Tobie, prin dreptul său de moştenire, era îndreptăţit s’o primească înaintea tuturor celor ce ar fi voit s’o ia de soţie. În aceeaşi clipă, Tobit s’a întors din curte în casa lui, iar Sarra, fiica lui Raguel, s’a coborât din foişor.