Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iudita 12 Bible Online

Iudita 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iudita 12

¹El a poruncit ca ea să fie condusă acolo unde se aflau tacâmurile de argint şi să i se dea să mănânce la masă din bucatele lui şi să bea din vinul lui.

²Dar Iudita a zis: „Nu voi mânca din acestea, ca nu cumva să fie piatră de poticnire, ci să mi se aducă din merindele pe care le-am adus cu mine”.[1]

³Atunci Olofern i-a zis: „Şi dacă merindele tale se vor isprăvi, de unde vom aduce noi ceva asemănător ca să-ţi dăm? căci aici nu avem pe nimeni din neamul tău”.

⁴Iar Iudita i-a zis: „Aşa cum viu e sufletul tău, stăpâne, tot astfel roaba ta nu-şi va isprăvi merindele până ce Domnul va fi săvârşit prin mine ceea ce El a plănuit”.[2]

⁵Căpitanii lui Olofern au dus-o la cortul ei. Ea a dormit până la miezul nopţii, apoi s’a sculat spre straja dimineţii

⁶şi a trimis la Olofern să i se spună: „Să poruncească acum stăpânul meu ca roaba ta să fie lăsată să iasă la rugăciune!”

⁷Atunci Olofern le-a poruncit străjilor sale să n’o împiedice. Aşa a rămas ea în tabără vreme de trei zile; noaptea se ducea în viroaga Betuliei, dar se spăla la un izvor în tabără.

⁸Iar când ieşea, I se ruga Domnului, Dumnezeului lui Israel, să-i îndrumeze paşii spre ridicarea fiilor poporului ei.

⁹Şi dacă se întorcea, curată, rămânea în cortul ei până ce i se aducea mâncarea, spre seară.

¹⁰În cea de a patra zi, Olofern a făcut un ospăţ, dar numai pentru slujitorii săi, fără să poftească pe nimeni dintre dregători.

¹¹Şi i-a zis eunucului Bagoas, care era mai-mare peste toate bunurile sale: „Du-te şi o înduplecă pe femeia evreică, aceea care e la tine, să vină să mănânce şi să bea cu noi;

¹²că ne-ar crăpa obrazul de ruşine dacă am lăsa o astfel de femeie să plece fără să o fi avut; că dacă nu ne-o vom apropia, ea îşi va râde de noi”.

¹³Bagoas a plecat de lângă Olofern, a mers la ea şi i-a zis: „Să nu şovăie această tânără frumoasă să vină la stăpânul meu, ca să fie preacinstită în faţa lui, să se desfăteze bând vin cu noi şi să fie astăzi ca una din fiicele Asirienilor ce se află în casa lui Nabucodonosor”.

¹⁴Iar Iudita i-a zis: „Cine sunt eu, ca să mă împotrivesc domnului meu? Mă voi grăbi să fac tot ceea ce e plăcut ochilor săi, iar aceasta îmi va fi bucurie până în ziua morţii mele”.

¹⁵Şi, ridicându-se, s’a împodobit cu straiele şi cu toate podoabele ei femeieşti. Slujnica a mers înainte şi, în faţa lui Olofern, i-a aşternut pe pământ blăniţele de miel pe care [Iudita] le primise de la Bagoas pentru trebuinţa ei zilnică, aceea de a se întinde pe ele ca să mănânce.[3]

¹⁶Când a intrat Iudita şi s’a aşezat, inima lui Olofern a fost răpită şi sufletul i s’a tulburat şi l-a cuprins o mare dorinţă de a o avea, fiindcă din ziua în care o văzuse pândea clipa când o va ademeni.

¹⁷Atunci Olofern i-a zis: „Acum bea şi veseleşte-te cu noi!”

¹⁸Iar Iudita i-a răspuns: „Acum voi bea, stăpâne, căci viaţa mea a fost cinstită astăzi mai mult decât în oricare altă zi, de când mă ştiu”.

¹⁹Şi’n faţa lui a luat şi a mâncat şi a băut din ceea ce îi pregătise slujnica ei.

²⁰Iar Olofern, stând sub farmecul ei, a băut atâta vin cât niciodată nu băuse într’o singură zi, de când era el pe lume.