Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iudita 2 Bible Online

Iudita 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iudita 2

¹Iar în anul al optsprezecelea[1], în cea de a douăzeci şi doua zi a lunii întâi, s’a zvonit în palatul lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, că el se va răzbuna – aşa cum spusese – împotriva întregului pământ.

²Aşa că el i-a chemat la sine pe toţi dregătorii şi pe toţi nobilii săi şi le-a dezvăluit taina planului său, rostind cu propria sa gură nimicirea întregului pământ,

³Atunci ei au hotărât să nimicească pe oricine n’a ascultat de porunca gurii lui.

⁴Şi a fost că după ce şi-a isprăvit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, l-a chemat pe Olofern, mai-marele oastei sale – care era al doilea după el –, şi i-a zis

⁵„Aşa grăieşte regele cel mare, stăpânul întregului pământ: Iată, de îndată ce ieşi de la mine, ia cu tine oameni care se încred în puterea lor, o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi douăsprezece mii de cai şi călăreţi.

⁶Si vei merge împotriva întregului ţinut de la soare-apune, deoarece ei nu s’au supus poruncii mele;

⁷şi le vei spune să-mi pregătească pământ şi apă[2], fiindcă în mânia mea voi merge împotriva lor şi toată faţa pământului o voi acoperi cu picioarele oştirii mele şi-i voi da pe mâna acesteia să-l fie de pradă;

⁸răniţii lor le vor umple văile, iar pâraiele şi râurile se vor revărsa din pricina morţilor care le vor umple;

⁹iar pe ei îi voi duce în robie la margini-le’ndepărtate ale’ntregului pământ.

¹⁰Aşadar, du-te şi supune-mi toate hotarele lor; şi dacă ţi se vor preda, ţine-mi-i până’n ziua pedepsirii lor.

¹¹Dar pe cei ce nu se supun, ochiul tău să nu-i cruţe; oriunde vei merge, măcelăreşte-i şi pradă-i!

¹²Căci m’am jurat pe viaţa mea şi pe puterea regatului meu că pe toate câte le-am grăit le voi face cu mâna mea.

¹³Iar tu ia aminte să nu calci nici una din poruncile domnului tău, ci îndeplineşte-le fără nici o ştirbire, aşa cum ţi le-am poruncit, şi fără nici o întârziere”.

¹⁴Atunci Olofern a ieşit de la domnul său, i-a chemat pe toţi guvernatorii şi pe toţi conducătorii şi mai-marii oştirii asiriene

¹⁵şi a trecut prin faţa ochilor pe toţi bărbaţii aleşi pentru război, aşa cum îi poruncise domnul său, până la o sută douăzeci de mii, precum şi douăsprezece mii de călăreţi arcaşi

¹⁶şi i-a rânduit aşa cum o mare oştire se pune’n rânduială de război.

¹⁷Pentru poverile[3] lor a luat o mare mulţime de cămile şi asini, precum şi boi şi oi şi capre fără număr pentru hrană

¹⁸şi belşug de merinde pentru fiecare ostaş şi foarte mult aur şi argint din casa regelui.

¹⁹Apoi el şi toată oştirea lui au ieşit ca să pornească Ia drum înaintea regelui Nabucodonosor şi să acopere toată faţa pământului dinspre apus cu mulţimea carelor şi a călăreţilor şi a pedestraşilor aleşi pe sprânceană.

²⁰Cu ei mergea şi o mare gloată de adunătură, multă ca lăcustele şi ca nisipul mării, mulţimea ei fiind nenumărată.

²¹Şi au ieşit din Ninive şi după trei zile de mers au ajuns la Bectelet; şi, aşezându-şi tabăra, aceasta se întindea de la Bectelet[4] până aproape de muntele ce se află de-a stânga Ciliciei de Sus.

²²Apoi şi-a luat oştirea – pedestraşii, călăreţii şi carele – şi a plecat de acolo în ţinutul muntos[5]

²³şi a nimicit Putui şi Ludul, şi i-a prădat pe toţi fiii lui Rasis şi pe fiii lui Ismael – cei ce locuiau la marginea pustiului, spre miazăzi de ţinutul Heteilor.

²⁴Apoi a trecut Eufratul şi a străbătut Mesopotamia şi a nimicit toate cetăţile întărite de pe râul Abrona, până unde se ajunge la mare.

²⁵Şi a cucerit hotarele Ciliciei şi a nimicit tot ceea ce i se împotrivea şi a ajuns până la hotarele de miazăzi ale lui Iafet, în faţa Arabiei.

²⁶Si i-a împresurat pe toţi fiii lui Madian şi le-a ars aşezările şi le-a prădat stânile.

²⁷Apoi s’a coborât în câmpia Damascului, la vremea secerişului, şi a pârjolit toate lanurile şi a nimicit toate turmele şi cirezile; de asemenea, le-a prădat cetăţile şi le-a pustiit ţarinile, iar pe tinerii lor i-a trecut prin ascuţişul săbiei.

²⁸Frica de el şi tremurul i-au cuprins pe toţi locuitorii de pe ţărmurile mării, cei din Sidon şi din Tir, pe locuitorii din Sur şi din Aco, pe toţi cei ce locuiau în Iamnia; de asemenea, cei ce locuiau în Aşdod şi în Ascalon se îngrozeau de el.