Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iudita 5 Bible Online

Iudita 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iudita 5

¹Lui Olofern, căpetenia oastei asiriene, i-a venit vestea că fiii lui Israel se pregătesc de luptă, că au închis trecătorile munţilor, că au întărit toate vârfurile munţilor înalţi şi că în câmpii au aşezat stavile.

²Atunci el s’a umplut de mânie şi i-a chemat pe toţi principii Moabului şi căpeteniile lui Amon şi pe toţi satrapii de pe ţărmul mării[1]

³şi le-a zis; „Spuneţi-mi, fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care locuieşte în munte, ce fel de cetăţi sunt acelea pe care ei le locuiesc, care este mărimea oastei lor, pe ce li se sprijină puterea şi tăria, ce fel de rege îi cârmuieşte sau ce fel de căpetenie de oaste;

⁴şi de ce tocmai ei, mai mult decât alţi locuitori ai ţinutului apusean, au hotărât să nu vină cu mine sau să-mi iasă în întâmpinare?”

⁵Atunci Ahior, căpetenia tuturor fiilor lui Amon, a luat cuvântul şi a zis[2]: „Să asculte domnul meu un cuvânt din gura robului său, căci vreau să-ţi spun adevărul despre acest popor care se află în apropierea ta şi care locuieşte în ţinuturile muntoase; minciună să nu iasă din gura robului tău.

⁶Oamenii acestui popor sunt urmaşii Caldeilor;

⁷ei au locuit cândva în Mesopotamia; şi fiindcă n’au vrut să se închine la dumnezeii părinţilor lor, care se aflau în ţara Caldeilor,

⁸au părăsit calea strămoşilor lor şi s’au închinat la Dumnezeul cerului, Dumnezeul pe Care ei L-au cunoscut. Aşa că ei au fost izgoniţi de lângă dumnezeii acelora şi au fugit în Mesopotamia, unde au trăit vreme îndelungată.

⁹Apoi Dumnezeul lor le-a poruncit să plece din locurile acelea şi să se ducă în ţara Canaanului, unde s’au aşezat şi s’au îmbogăţit cu aur, cu argint şi cu foarte multe cirezi.

¹⁰Dar atunci când o foamete a bântuit întregul ţinut al Canaanului, ei s’au coborât în Egipt şi, având hrană, s’au aşezat acolo şi s’au înmulţit atât de mult, încât neamul lor nu mai putea fi numărat.

¹¹Atunci regele Egiptului s’a ridicat împotriva lor şi, folosind şiretlicuri, i-a înjosit silindu-i să lucreze la cărămidă şi i-a făcut robi.

¹²Dar ei au strigat spre Dumnezeul lor, iar Acesta a lovit ţara Egiptului cu plăgi de nevindecat, din care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor.

¹³Dumnezeu a secat Marea Roşie de dinaintea lor

¹⁴şi i-a călăuzit în drumul spre Sinai şi Cadeş-Barnea, iar ei i-au izgonit pe toţi cei ce locuiau pustia.

¹⁵Şi au locuit în ţara Amoreilor şi prin puterea lor i-au nimicit pe toţi locuitorii Heşbonului; apoi, după ce au trecut Iordanul, au pus stăpânire pe tot ţinutul muntos.

¹⁶Pe urmă i-au izgonit din faţa lor pe Canaaneeni, pe Ferezei, pe Iebusei şi pe locuitorii Sichemului, precum şi pe toţi Gherghesenii, şi au locuit în ţinutul acela vreme îndelungată.

¹⁷Şi, aţâţa vreme câţ nu au păcătuit faţă de Dumnezeul lor, au avut parte de fericire, fiindcă de partea lor e un Dumnezeu Care urăşte nedreptatea.

¹⁸Dar când s’au răzleţit de calea pe care El le-o rânduise, au fost jalnic nimiciţi în multe războaie şi au fost duşi ca robi într’o ţară care nu era a lor; templul Dumnezeului lor a fost ras de pe faţa pământului, iar cetăţile lor au căzut sub stăpânirea vrăjmaşilor.

¹⁹Acum însă, când s’au întors spre Dumnezeul lor, au venit din locurile unde fuseseră împrăştiaţi şi au reintrat în stăpânirea Ierusalimului, în care se află templul lor, şi s’au statornicit în ţinutul muntos, de vreme ce acesta era pustiu.

²⁰Şi acum, stăpâne doamne, dacă în acest popor se află vreo oarecare greşeală, sau dacă ei păcătuiesc împotriva Dumnezeului lor şi noi vom înţelege că pricina căderii se află în ei înşişi, atunci să ne ridicăm şi să-l atacăm.

²¹Dar dacă în neamul acesta nu se află fărădelege, atunci domnul meu să treacă mai departe ocolindu-i, ca nu cumva Domnul lor să-l apere şi Dumnezeul lor să fie cu ei, iar noi să ne facem de râs în faţa lumii întregi.

²²Şi după ce Ahior a sfârşit să spună ce avea de spus, toată mulţimea care şedea în jurul cortului a început să cârtească, iar dregătorii lui Olofern şi toţi cei ce locuiau pe ţărmul mării şi în Moab se vorbeau să-l facă bucăţi:

²³„Nu, n’avem de ce să ne temem de fiii lui Israel!: iată, ei sunt un popor care nu are nici putere şi nici vlagă pentru o bătălie crâncenă. Aşadar, noi de îndată ne vom ridica, iar ei vor fi ca un dumicat pentru întreaga noastră oştire, stăpâne Olofern!”