Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iudita 6 Bible Online

Iudita 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iudita 6

¹Şi după ce a încetat vânzoleala bărbaţilor care erau împrejur la sfat, Olofern, căpetenia oştirii asiriene, a zis către Ahior şi către toţi fiii lui Moab, de faţă cu toată adunătura aceea de străini:

²„Cine eşti tu, Ahior, şi [cine sunteţi] voi, simbriaşi ai lui Efraim[1], să proorociţi printre noi, aşa cum faci tu astăzi, şi să ne spuneţi să nu pornim război împotriva neamului lui Israel fiindcă Dumnezeul lor îi va ocroti? Şi cine este Dumnezeu, dacă nu Nabucodonosor? El îşi va trimite ostile şi-i va şterge de pe faţa pământului, fără ca Dumnezeul lor să-l scape;

³iar noi, robii săi, îi vom zdrobi ca pe un singur om; căci ei nu sunt în stare să înfrunte puterea cailor noştri;

⁴cu ei îi vom călca în picioare; munţii lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpurile lor se vor umple de morţii lor; în faţa noastră nu va rămâne nici măcar urma picioarelor lor, căci ei vor pieri cu desăvârşire, zice regele Nabucodonosor, stăpânul întregului pământ; căci el a zis: – Nici unul din cuvintele mele nu va fi în zadar!

⁵Iar tu, Ahior, simbriaşul lui Amon, care ai spus aceste vorbe în ziua nelegiuirii tale, de astăzi nu-mi vei mai vedea faţa până ce voi pedepsi neamul celor veniţi din Egipt[2].

⁶Atunci sabia oastei mele şi suliţa servilor mei îţi vor străpunge coastele şi vei cădea printre răniţii lor de moarte, atunci când eu mă voi întoarce.

⁷Aşadar, servii mei te vor duce înapoi în ţinutul muntos şi te vor lăsa în una din cetăţile de la trecători;

⁸şi nu vei pieri înainte de a fi fost nimicit odată cu ele.

⁹Şi dacă cumva nădăjduieşti în inima ta că ei nu vor fi cuceriţi, nu-ţi lăsa mutra’n jos!; eu am zis, şi din cuvintele mele nici unul nu va fi’n zadar!”

¹⁰Apoi Olofern le-a poruncit servilor săi care-i slujeau în cort să-l ia pe Ahior şi să-l ducă la Betulia[3] şi să-l dea în mâna fiilor lui Israel.

¹¹Aşa că servii săi l-au luat şi l-au dus afară din tabără, în şes, iar din mijlocul şesului l-au dus la munte şi au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.

¹²Dar când oamenii cetăţii i-au văzut, şi-au luat armele şi au ieşit afară din cetate pe vârful muntelui; şi toţi mânuitorii de praştie îi împiedicau să urce, aruncând pietre asupră-le.

¹³Iar aceia, lunecând în josul muntelui, l-au legat pe Ahior, l-au lăsat la poala muntelui şi s’au întors la stăpânul lor.

¹⁴Dar fiii lui Israel, coborându-se din cetate, s’au dus la el, l-au dezlegat, l-au adus în Betulia şi l-au înfăţişat înaintea mai-marilor cetăţii,

¹⁵care, la acea vreme, erau Oziaş, fiul lui Miheia, din seminţia lui Simeon, şi Habriş, fiul lui Otniel, şi Harmis, fiul lui Melchiel.

¹⁶Aceştia i-au chemat pe toţi bătrânii cetăţii, dar la adunare au alergat şi tinerii şi femeile. Şi l-au aşezat pe Ahior în mijlocul întregului lor popor, iar Oziaş l-a întrebat despre cele întâmplate.

¹⁷Luând cuvântul, el le-a spus ce anume se vorbise în sfatul lui Olofern, tot ceea ce el spusese în mijlocul căpeteniilor fiilor Asiriei, precum şi vorbele lăudăroase ale lui Olofern împotriva casei lui Israel.

¹⁸Atunci poporul a căzut cu faţa la pământ şi I s’a închinat lui Dumnezeu şi a strigat către Dumnezeu, zicând:

¹⁹„Doamne, Dumnezeul cerului, caută la trufia lor şi îndu-ră-Te de umilinţa neamului acestuia şi priveşte astăzi la faţa celor ce Ţi s’au sfinţit[4]!”

²⁰Apoi l-au alinat pe Ahior şi l-au lăudat foarte.

²¹Iar Oziaş l-a luat din adunare acasă la el şi a făcut ospăţ pentru bătrâni. Şi’n toată noaptea aceea L-au chemat în ajutor pe Dumnezeul lui Israel.