Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iudita 9 Bible Online

Iudita 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iudita 9

¹Iudita a căzut cu faţa ia pământ şi şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a lepădat sacul cu care era încinsă; şi cam la vremea când în templul din Ierusalim al lui Dumnezeu se aducea jertfa de tămâie, Iudita a strigat cu glas mare şi a zis:

²„Doamne, Dumnezeul părintelui meu Simeon[1], cel căruia i-ai dat o sabie ca să-l pedepsească pe străinii care au dezlegat cingătoarea unei fecioare ca s’o ruşineze şi i-au dezvelit coapsele ca s’o facă de ocară şi i-au pângărit sânul ca s’o necinstească fiindcă Tu ai zis: «Aşa ceva nu se va petrece!», dar ei, totuşi, au făcut-o,

³fapt pentru care Tu i-ai dat pe mai-marii lor spre măcel, iar patul lor – cel stropit cu înşelăciune – l-ai stropit cu sânge. Tu i-ai lovit pe robi laolaltă cu stăpânii şi pe cârmuitori pe tronurile lor;

⁴Tu pe femeile lor le-ai dat să fie pradă şi pe fiicele lor să fie roabe şi toate prăzile lor să fie împărţite iubiţilor Tăi fii – lor, cei înflăcăraţi de râvna pentru Tine şi, îngroziţi de întinarea sângelui lor, pe Tine Te-au chemat într’ajutor –, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascult-o pe văduva din mine!

⁵Că Tu eşti Cel ce ai făcut lucrurile de ieri, pe cele de azi şi pe cele de mâine; prezentul şi viitorul, Tu le-ai gândit; cele ce-au venit în fiinţă, din gândul Tău au venit;

⁶din sfatul Tău au ieşit cele ce zic: – Iată-ne! Căci toate căile Taie sunt pregătite şi judecata Ta se află în preştiinţa Ta[2].

⁷Că, iată, Asirienii şi-au înmulţit oştirea, se trufesc cu caii şi călăreţii lor, se mândresc cu braţele pedestraşilor şi-şi reazemă nădejdea în scut, în lance, în arc şi’n praştie şi nu ştiu că Tu eşti Domnul care sfarmă războaiele.

⁸«Domnul» este numele Tău. Cu puterea Ta sfărâmă-le tăria, întru mânia Ta zdrobeşte-le puterea! Că şi-au pus în gând să pângărească Locul Tău cel Sfânt, să întineze cortul în care sălăşluieşte slăvitul Tău nume si cu sabia să reteze cornul jertfelnicului Tău.

⁹Priveşte-le trufia, trimite-Ţi mânia asupra capetelor lor, pune în mâna mea de văduvă puterea pe care eu mi-am pus-o’n gând!

¹⁰Cu buzele mele înşelătoare loveşte-l pe rob laolaltă cu stăpânul şi pe stăpân laolaltă cu servul său, zdrobeşte-le semeţia prin mâna unei femei!

¹¹Căci tăria Ta nu stă în număr, nici puterea Ta în cei tari, ci Tu eşti Dumnezeul celor smeriţi, ajutorul celor mici, sprijinitorul celor slabi, ocrotitorul celor părăsiţi, mântuitorul celor deznădăjduiţi.

¹²O, Dumnezeul părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israel, Stăpânul cerului şi al pământului, Ziditorul apelor. Împăratul întregii făpturi, ascultă-mi rugăciunea

¹³şi fă ca vorba mea înşelătoare să fie rană şi lovitură pentru cei ce au făcut planuri atât de crunte împotriva legământului Tău, a sfântului Tău locaş, a vârfului Sionului şi a casei ce se află în stăpânirea fiilor Tăi!

¹⁴Şi fă ca fiecare neam al Tău şi fiece seminţie să recunoască şi să ştie că Tu eşti Dumnezeul a toată puterea şi tăria şi că’n afară de Tine nu este un altul care să ocrotească neamul lui Israel!”