Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Estera 5 Bible Online

Estera 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Estera 5

¹Şi a fost că în ziua a treia, când ea a încetat să se roage, şi-a dezbrăcat hainele tristeţii şi s’a îmbrăcat cu cele de slavă.[1] Şi având înfăţişare strălucită şi chemându-L pe Dumnezeu-Cel-Atoatevăzător şi Mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea ca într’o alintare femeiască, şi una care-i mergea în urmă ţinându-i trena. Înfloritoare era în desăvârşirea frumuseţii sale şi faţa ei era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, dar inima îi era apăsată de frică. Şi, după ce a trecut prin toate uşile, s’a oprit în faţa regelui; acesta şedea pe tronul regal, îmbrăcat în toate vestmintele slavei sale, în aur şi pietre scumpe, dar cu chipul posomorât. Şi dacă şi-a ridicat capul încărcat de strălucire, a privit cu cumplită mânie. Atunci regina a căzut şi s’a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii care o cuprinsese şi şi-a aplecat capul pe slujnica ce-i mergea alături. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe; cuprins de simţăminte puternice, s’a ridicat de pe tronul(...)

²Şi, ridicându-şi sceptrul de aur, i-a atins grumazul şi a îmbrăţişat-o şi i-a zis: „Vorbeşte-mi!” Iar ea i-a zis: „Te-am văzut, domnul meu, ca pe un înger al lui Dumnezeu, şi inima mi s’a tulburat de spaima slavei tale; că minunat eşti, stăpâne, şi faţa ta e plină de haruri”. Şi’n timp ce vorbea, a căzut din nou, leşinată; iar regele s’a tulburat şi toată curtea căuta s’o aline.

³Şi i-a zis regele: „Ce vrei tu, Estera? şi care-ţi este cererea? [cere-mi] chiar jumătate din regat, şi ţi-l voi da!”

⁴Atunci Estera a zis: „Astăzi e ziua mea de sărbătoare; dacă regelui i se pare că e bine, atunci să vină împreună cu Aman la ospăţul pe care-l voi face astăzi”.[3]

⁵Iar regele a zis: „Chemaţi-l degrabă pe Aman, ca să plinim poftirea Esterei!” Şi au mers amândoi la ospăţul despre care vorbise Estera.

⁶Iar la băutură a zis regele către Estera: „Ce doreşti, regină Estera? Îţi voi da ca şi celor vrednici de cinstire”.

⁷Ea a zis: „Cererea şi rugămintea mea sunt:

⁸Dac’am aflat bunăvoinţă în faţa regelui, atunci regele împreună cu Aman să vină şi mâine la ospăţul pe care-l voi face pentru ei; mâine voi da şi răspunsul”.

⁹Aşa că Aman a ieşit de la rege foarte vesel şi voios. Dar când Aman l-a văzut în curte pe iudeul Mardoheu, s’a aprins de mânie.

¹⁰Şi ducându-se acasă, şi-a chemat prietenii şi pe Zereş, soţia sa,

¹¹şi le-a arătat bogăţia şi mărirea cu care regele îl căftănise, şi cum îl făcuse mare dregător şi diriguitor în regat.

¹²Şi a zis Aman: „Regina nu a chemat pe nimeni să vină la ospăţ împreună cu regele decât pe mine; ba încă şi pentru mâine m’a poftit.

¹³Numai asta nu-mi place, când îl văd în curte pe iudeul Mardoheu”.

¹⁴Atunci Zereş, soţia sa, şi prietenii i-au zis: „Porunceşte să-ţi facă o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi; mâine vorbeşte-i regelui, Mardoheu să fie spânzurat, iar tu vei merge la ospăţ împreună cu regele şi te vei veseli”. Lui Aman i-a plăcut ce i se spusese şi a pregătit spânzurătoarea.