Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Estera 8 Bible Online

Estera 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Estera 8

¹În ziua aceea, regele Artaxerxe i-a dat Esterei tot ce-i aparţinea potrivnicului Aman. Şi l-a chemat regele pe Mardoheu – căci Estera îi spusese că-i este rudă.

²Şi regele şi-a scos inelul – pe care-l luase de la Aman – şi i l-a dat lui Mardoheu; iar Estera l-a pus pe Mardoheu peste toate câte avusese Aman.

³Şi din nou i-a vorbit regelui şi i-a căzut la picioare şi i s’a rugat să înlăture nedreptatea lui Aman şi tot ceea ce făcuse el împotriva Iudeilor.

⁴Atunci regele şi-a întins asupra Esterei sceptrul de aur, iar Estera s’a ridicat şi a şezut lângă rege.

⁵Şi a zis Estera: „Dacă regele crede că e bine şi dacă eu am aflat bunăvoinţă [în ochii săi], să fie trimisă o poruncă prin care scrisorile trimise de Aman să fie anulate – cele scrise pentru nimicirea Iudeilor din regatul tău.

⁶Căci – nu-i aşa? – cum aş putea eu să mă uit la necazul poporului meu, şi cum aş putea să rămân vie când neamul meu piere?”

⁷Atunci regele a zis către Estera: „De vreme ce ţi-am dat – şi de bunăvoie ţi-am dăruit – tot ceea ce avea Aman, şi de vreme ce l-am spânzurat fiindcă îşi ridicase mâna împotriva Iudeilor, ce mai vrei de la mine?

⁸Dacă vă place, scrieţi şi voi în numele meu şi pecetluiţi cu inelul meu; căci tot ceea ce se scrie din porunca regelui şi e pecetluit cu inelul meu nu poate să cunoască împotrivire”.

⁹Grămăticii au fost astfel chemaţi în cea de a treia lună, adică Sivan, în ziua a douăzeci şi treia, în acelaşi an; şi li s’a scris Iudeilor ceea ce li se poruncise guvernatorilor şi căpeteniilor satrapilor, din India până’n Etiopia, în o sută douăzeci şi şapte de satrapii, după ţinutul şi limba fiecăreia;

¹⁰s’a scris în numele regelui şi s’a pecetluit cu inelul său, iar scrisorile au fost trimise prin ştafete;

¹¹le-a poruncit ca în fiecare cetate să trăiască după legile lor, să-i ajute şi pe alţii [să facă la fel], iar cu vrăjmaşii lor să facă după cum le este voia[1]

¹²într’o singură zi în tot regatul lui Artaxerxe, şi anume în ziua a treisprezecea din luna a douăsprezecea, adică Adar.[2]

¹³Iată copia scrisorilor cu porunca:[3] „Marele rege Artaxerxe către guvernatorii ţărilor din cele o sută douăzeci şi şapte de satrapìi, din India până’n Etiopia, şi către cei ce cu credincioşie îi sunt supuşi: Salutare! Mulţi din cei răsplătiţi cu cinste prin nemărginita bunătate a binefăcătorilor lor ajung de se trufesc peste măsură şi caută să le facă rău nu numai supuşilor noştri, ci, mai mult, neputându-şi sătura mândria, se silesc să uneltească şi împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu numai recunoştinţa omenească, dar, semeţindu-se şi înălţându-se cu bunurile pe care le au, cred că pot fugi şi de certarea lui Dumnezeu, Cel ce pe toate pururea le vede. Şi de multe ori se întâmplă ca aceia pe care stăpânitorul i-a făcut mai apropiaţi şi mai de credinţă – încredinţându-le chiar cârma regatului – i-au vârât în foarte mari primejdii chiar pe stăpânii lor, căutând a se folosi de ei spre a-şi acoperi nedreptăţile, mergând până la a vărsa sânge nevinovat. Ei înşală mintea stăpânitorilor(...)

¹⁴Atunci călăreţii au ieşit degrabă să îndeplinească porunca regelui; porunca a fost vestită şi în cetatea Suza.

¹⁵Iar Mardoheu a ieşit îmbrăcat în vestmânt regesc, cu coroană de aur şi diademă de vison; şi poporul din Suza a văzut şi s’a veselit.

¹⁶Iar Iudeilor li s’a făcut lumină şi veselie

¹⁷prin cetăţi şi prin ţări, oriunde a ajuns porunca aducătoare de bucurie şi veselie; desfătare şi veselie pentru Iudei. Şi mulţi dintre păgâni se tăiau împrejur şi deveneau Iudei de frica Iudeilor.