Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Estera 9 Bible Online

Estera 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Estera 9

¹În cea de a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea – adică luna Adar – au sosit scrisorile trimise de rege.

²În ziua aceea au pierit cei ce erau împotriva Iudeilor, că nimeni nu li s’a împotrivit, temându-se de ei;

³că mai-marii satrapilor şi guvernatorii şi grămăticii regali îi cinsteau pe Iudei:

⁴că frica de Mardoheu stătea asupra lor

⁵(că porunca regelui era în putere, aceea ca numele acestuia să fie cinstit în tot regatul).

⁶În cetatea Suza au ucis Iudeii cinci sute de oameni; [între ei]:

⁷pe Parşandata, pe Dalfon, pe Aspata,

⁸pe Porata, pe Adalia, pe Aridata,

⁹pe Parmaşta, pe Arisai, pe Aridai şi pe Iezata,

¹⁰adică pe cei zece fii ai lui Aman, fiul lui Hamadata, vrăjmaşul Iudeilor; în aceeaşi zi le-au jefuit averile[1].

¹¹Numărul celor ce au pierit în Suza a fost adus la cunoştinţa regelui.

¹²Şi a zis regele către Estera: „Dacă numai în cetatea Suza au omorât Iudeii cinci sute de oameni, ce crezi tu că vor fi făcut în restul ţării? Ce mai ai de cerut, ca să-ţi fie dat?”

¹³Iar Estera a zis către rege: „Să li se îngăduie Iudeilor să facă la fel şi mâine, ca să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Aman”.[2]

¹⁴Atunci el a îngăduit să se facă aşa; şi le-a dat Iudeilor din cetate trupurile fiilor lui Aman să le spânzure.

¹⁵În cea de a paisprezecea zi a lunii Adar s’au adunat Iudeii în Suza şi au ucis trei sute de oameni, dar de jefuit n’au jefuit nimic.

¹⁶Iar ceilalţi Iudei din regat s’au adunat şi s’au ajutat între ei şi au isprăvit cu grija de duşmani, că au ucis dintre aceştia cincisprezece mii[3], în cea de a treisprezecea zi a lunii Adar; dar de jefuit n’au jefuit nimic.

¹⁷Iar în cea de a paisprezecea zi a acestei luni s’au odihnit şi au ţinut-o ca zi de odihnă cu bucurie şi veselie.

¹⁸Iudeii din cetatea Suza s’au adunat şi ei în cea de a paisprezecea zi şi s’au odihnit; dar au ţinut-o şi pe cea de a cincisprezecea, cu bucurie şi veselie.

¹⁹Acesta e motivul pentru care Iudeii împrăştiaţi în provincie [în afara cetăţilor] sărbătoresc ziua a paisprezecea a lunii Adar ca zi de veselie, trimiţând daruri fiecare aproapelui său, pe când cei care locuiesc în metropole[4] se veselesc în cea de a cincisprezecea zi a lunii Adar, trimiţând daruri celor apropiaţi.

²⁰Mardoheu a scris aceste întâmplări într’o carte şi le-a trimis Iudeilor, atâţia câţi se aflau în regatul lui Artaxerxe, celor de aproape şi celor de departe,

²¹pentru ca ei să le statornicească drept zile de bucurie şi să ţină zilele de paisprezece şi cincisprezece ale lunii Adar,

²²deoarece în aceste zile au avut Iudeii pace dinspre duşmanii lor; cât despre luna Adar, în ea li s’a preschimbat plânsul în bucurie şi întristarea în zi bună: să o petreacă în întregime ca pe nişte zile de nuntă şi de veselie, trimiţând daruri prietenilor lor şi săracilor.

²³Iar Iudeii au făcut aşa, luând cunoştinţă de ceea ce le scrisese Mardoheu:

²⁴cum Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, pornise la luptă împotriva lor, cum a uneltit să se arunce sorţi pentru stârpirea lor

²⁵şi cum a intrat el la rege cerându-i să-l spânzure pe Mardoheu; dar toate nenorocirile pe care el încerca să le abată asupra Iudeilor s’au întors împotriva lui: el a fost spânzurat, el şi copiii lui.

²⁶De aceea zilele acestea au fost numite Purim, adică „sorţi” (căci în limba lor aceştia se numesc „purim”)[5]. Aşadar, potrivit cu toate cuvintele acestei scrisori şi cu toate câte ei au suferit pe seama acestor fapte şi cu tot ceea ce li se întâmplase,

²⁷Iudeii au rânduit, pentru ei, pentru seminţia lor şi pentru toţi cei ce se ţin de datina lor, ca nicicum să facă altfel, ci să ţină zilele acestea drept aducere aminte în fiecare generaţie şi’n fiecare cetate şi’n fiecare familie şi’n fiecare ţară.

²⁸Zilele acestea ale Purimului vor fi ţinute pe întotdeauna, iar amintirea lor nu va lipsi din nici o generaţie.

²⁹Iar regina Estera, fiica lui Aminadab, şi Mardoheu Iudeul au scris tot ceea ce ei au făcut atunci, întărind scrisoarea despre ceea ce se cheamă Purim,

³⁰aşa cum Mardoheu şi regina Estera hotărâseră în această privinţă.

³¹Atunci Mardoheu şi regina Estera au rânduit post pentru ei înşişi, potrivit cu sănătatea şi cu sfatul lor,

³²iar Estera a poruncit ca el să fie pe veci rânduit, iar lucrul acesta să fie scris spre pomenire.[6]