Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieşirea 12 Bible Online

Ieşirea 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieşirea 12

¹Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron în ţara Egiptului şi le-a zis

²„Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului.

³Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: – În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă.

⁴Iar dacă’ntr’o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă ăca să mănânce în întregimeî un miel.

⁵Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă; veţi lua fie un miel, fie un ied.

⁶Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni[1], şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară[2].

⁷Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus, în casele unde-l vor mânca.

⁸În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s’o mănânce cu azimă şi ierburi amare.

⁹Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele şi măruntaiele.

¹⁰Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua zi, os din el să nu zdrobiţi[3]. Ceea ce va rămâne pe-a doua zi, să ardeţi în foc.

¹¹Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: cu coapsele’ncinse, cu sandalele’n picioare şi cu toiagul în mână[4]; şi să-l mâncaţi în grabă: e Paştile[5] Domnului.

¹²În noaptea aceea voi trece peste ţara Egiptului; voi lovi pe tot întâi-născutul în ţara Egiptului, de la om pân’la dobitoc, şi din toţi dumnezeii Egiptenilor voi face pedeapsă[6], Eu, Domnul.

¹³Sângele va fi semn pentru voi, pe casele în care vă veţi afla: Eu voi vedea sângele şi vă voi ocroti[7] şi nu va fi’ntre voi rană nimicitoare când voi lovi ţara Egiptului.

¹⁴Ziua aceasta să vă fie vouă spre pomenire şi s’o prăznuiţi ca pe o sărbătoare a Domnului, din neam în neam – ca aşezare veşnică –, aşa s’o prăznuiţi.

¹⁵Timp de şapte zile să mâncaţi azime; încă din ziua’ntâia să’ndepărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua’ntâia până’n ziua a şaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel.

¹⁶Ziua întâia se va numi sfântă, iar ziua a şaptea tot sfântă vă va fi; – în ele să nu faceţi nici o muncă slujitoare, în afara celor care-i trebuie fiecăruia spre a se hrăni – numai aceasta puteţi face.

¹⁷Păziţi Sărbătoarea Azimelor[8], fiindcă’n ziua aceea am scos Eu armia[9] voastră din ţara Egiptului; din neam în neam să păziţi ziua aceasta, ca aşezământ veşnic.

¹⁸Începând din seara celei de a paisprezecea zi a lunii întâia şi până’n seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, veţi mânca azime[10].

¹⁹Timp de şapte zile să nu se afle dospitură’n casele voastre; tot cel ce va mânca dospit, sufletul acela va fi stârpit din obştea lui Israel, fie el venetic sau moşnean al pământului.

²⁰Tot ce e dospit să nu mâncaţi; în toate aşezările voastre veţi mânca azimă”.

²¹Apoi i-a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă şi luaţi-vă miei după cum vă sunt familiile şi’njunghiaţi mielul de Paşti[11].

²²Luaţi un mănunchi de isop, muiaţi-l în sângele de lângă uşă, şi ungeţi pragul de sus şi amândoi stâlpii uşii cu sângele cel de lângă uşă; iar voi să nu ieşiţi nici unul pe uşa casei până dimineaţa.

²³Domnul va trece să-i lovească pe Egipteni şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi stâlpi ai uşii şi va trece Domnul pe lângă uşă şi nu-l va lăsa pe Nimicitor[12] să intre’n casele voastre ca să lovească.

²⁴Păziţi-le pe acestea ca pe un aşezământ pentru tine şi pentru copiii tăi[13], din neam în neam.

²⁵Aşadar, după ce veţi intra în ţara pe care Domnul vă va da-o vouă aşa cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta.

²⁶Şi de va fi să vă’ntrebe copiii voştri: – Ce-i cu rânduiala aceasta?,

²⁷voi să le spuneţi: – Aceasta este jertfa de Paşti pentru Domnul Cel ce’n Egipt a ocrotit casele fiilor lui Israel, când El a lovit Egiptul iar casele noastre le-a mântuit”. Şi s’a plecat poporul şi s’a’nchinat.

²⁸Şi mergând fiii lui Israel, au făcut aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.

²⁹Şi a fost că la miezul nopţii i-a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în ţara Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care trebuia să stea pe tron, până la întâi-născutul robului din temniţă, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor.

³⁰Şi s’a sculat noaptea Faraon, toate slugile lui şi toţi Egiptenii; şi bocet mare s’a făcut în toată ţara Egiptului, că nu era casă’n care să nu fie mort.

³¹În aceeaşi noapte i-a chemat Faraon pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu!; şi voi, şi fiii lui Israel!; şi duceţi-vă de-i faceţi slujbă Domnului, Dumnezeului vostru, precum aţi zis!

³²Luaţi-vă şi turmele, şi cirezile, şi duceţi-vă!… Binecuvântaţi-mă şi pe mine!”

³³Egiptenii sileau acum poporul să iasă grabnic din ţară, căci ziceau: „O să pierim cu toţii!”

³⁴Poporul şi-a luat frământătura până a nu se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite’n haine.

³⁵Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise: au cerut de la Egipteni lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine.

³⁶Domnul i-a dat poporului Său trecere în ochii Egiptenilor, iar aceştia le-au dat tot ce-au cerut; şi i-au despuiat pe Egipteni.

³⁷Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot[14], ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştri[15], afară de copii.

³⁸Şi’mpreună cu ei s’a ridicat şi multă adunătură [de oameni], precum şi turme şi cirezi şi vite multe foarte.

³⁹Iar din frământătura pe care-o scoseseră din Egipt au copt în spuză azime, că ea nu se dospise; zoriţi de Egipteni, ei nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum.

⁴⁰Şederea fiilor lui Israel în Egipt şi’n ţara Canaanului a fost de patru sute treizeci de ani[16].

⁴¹Şi a fost că la capătul celor patru sute treizeci de ani, toată armia Domnului a ieşit din ţara Egiptului.

⁴²Noapte de priveghere i-a fost aceasta Domnului, ca să-i scoată pe ei din ţara Egiptului; această noapte în care Domnul a stat de veghe, pe ea o vor păzi toţi fiii lui Israel, din neam în neam.

⁴³Zis-a Domnul către Moise şi Aaron: „Iată rânduiala Paştelui: Nimeni din cei de alt neam nu va mânca din el;

⁴⁴dar din el va mânca tot robul cumpărat cu bani, după ce-l vei tăia’mprejur.

⁴⁵Străin sau simbriaş nu va mânca din el.

⁴⁶Să se mănânce în aceeaşi casă; din carnea lui nu vei scoate afară din casă; os dintr’însul să nu zdrobiţi.

⁴⁷Pe asta s’o facă toată obştea fiilor lui Israel.

⁴⁸Iar dacă vreun străin aşezat între voi va vrea să-I facă Domnului jertfă pascală[17], îi vei tăia’mprejur pe toţi ai lui, de parte bărbătească, şi numai atunci să se apropie ca să facă aceasta, şi el va fi atunci ca şi un moşnean al pământului; dar tot cel netăiat împrejur nu va mânca din el;

⁴⁹o singură lege va fi şi pentru băştinaş, şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!”

⁵⁰Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.

⁵¹Şi a fost că atunci, în ziua aceea, i-a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, împreună cu armia lor.