Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieşirea 13 Bible Online

Ieşirea 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieşirea 13

¹Domnul i-a grăit apoi lui Moise şi i-a zis:

²„Sfinţeşte-Mi[1] pe tot întâiul-născut, pe cel dintâi la sânul mamei între fiii lui Israel: de la om pân’la dobitoc, el este al Meu!”

³Iar Moise a zis către popor: „Să vă aduceţi aminte de ziua aceasta’n care voi aţi ieşit din ţara Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v’a scos pe voi Domnul de acolo: să nu mâncaţi dospit.

⁴Într’adevăr, voi astăzi ieşiţi, în luna Spicului[2].

⁵Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor şi a Ferezeilor, pe care El li S’a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea, ţara’n care curge lapte şi miere, vei face slujba aceasta în această lună.

⁶Şapte zile să mănânci azime, iar ziua a şaptea este sărbătoarea Domnului:

⁷Azime să mâncaţi în cele şapte zile; dospitură nu se va găsi la tine, nici aluat în toate hotarele tale.

⁸În ziua aceea să-i povesteşti fiului tău, zicând: – Aceasta-i de dragul a ceea ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit eu din Egipt.

⁹Să fie aceasta ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte’n faţa ochilor tăi[3], pentru ca legea Domnului să fie’n gura ta; căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.

¹⁰Să păziţi dar legea aceasta din an în an, la vremea rânduită.

¹¹Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, aşa cum li S’a jurat El părinţilor tăi, şi ţi-o va da ţie,

¹²atunci să-I osebeşti Domnului pe tot întâi-născutul[4] de parte bărbătească, şi tot ce se naşte’ntâi din turmele sau din cirezile tale: partea bărbătească să I-o închini Domnului.

¹³Pe tot întâi-născutul de la asină să-l dai în schimbul unui miel[5]; iar de nu-l vei schimba, să-l răscumperi[6]. Pe tot întâi-născutul din om, între fiii tăi, îl vei răscumpăra.

¹⁴Iar dacă fiul tău te va întreba cândva, zicând: – Ce’nseamnă aceasta?, tu să-i spui: – Cu mână tare ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, din casa robiei.

¹⁵Când Faraon se’ncăpăţâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la’ntâi-născutul omului până la’ntâi-născutul dobitocului. Iată de ce jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească, şi de ce pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.

¹⁶Să fie dar aceasta ca un semn pe mâna ta, neclintit în faţa ochilor tăi: Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!”

¹⁷Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu i-a’ndrumat pe calea dinspre ţara Filistenilor, cu toate că era mai scurtă[7], căci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, dacă va vedea război, să aibă păreri de rău şi să se’ntoarcă în Egipt”.

¹⁸Ci Dumnezeu a făcut poporul să ocolească pe calea pustiului, spre Marea Roşie. În al cincilea neam au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului.

¹⁹Atunci a luat Moise cu sine osemintele lui Iosif, căci cu jurământ îi legase Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adevărat vă va cerceta Domnul; atunci să luaţi cu voi şi osemintele mele de aici”.

²⁰Şi dac’au purces fiii lui Israel din Sucot, şi-au aşezat tabăra la Etam, la capătul pustiului.

²¹Iar Domnul îi călăuzea mergându-le’nainte şi arătându-le calea: ziua, în stâlp de nor; noaptea, în stâlp de foc[8].

²²Şi n’a lipsit stâlpul de nor, ziua, nici stâlpul de foc, noaptea, de dinaintea’ntregului popor.