Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieşirea 16 Bible Online

Ieşirea 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieşirea 16

¹Şi dac’au plecat din Elim, toată obştea fiilor lui Israel a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a celei de a doua luni după ieşirea lor din ţara Egiptului.

²Aici toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron.

³Au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine-am fi murit bătuţi de Domnul în ţara Egiptului, când şedeam împrejurul căldărilor cu carne şi mâncam pâine pe săturate, decât să ne fi adus voi în acest pustiu pentru ca toată obştea aceasta să moară de foame…”.

⁴Domnul însă a zis către Moise: „Iată, Eu voi face să plouă pentru voi pâine din cer. Aşadar, va ieşi poporul şi va aduna în fiecare zi atât cât trebuie pentru o zi, ca să-i pun la’ncercare; vor umbla ei după legea Mea, sau nu?

⁵Dar va fi că’n ziua a şasea, când ei vor pregăti[1] ceea ce au strâns, [vor vedea că] e de două ori mai mult decât adunau într’o altă zi pentru o zi”[2].

⁶Atunci au zis Moise şi Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: „Diseară veţi cunoaşte că Domnul este Cel ce v’a scos pe voi din ţara Egiptului,

⁷iar mâine-dimineaţă veţi vedea slava Domnului; că El a auzit cârtirea voastră’mpotriva lui Dumnezeu; fiindcă noi, ce suntem noi ca să cârtiţi împotriva noastră?”

⁸Şi a mai zis Moise: „Când Domnul vă va da seara carne să mâncaţi şi dimineaţa pâine să vă săturaţi, aceasta va fi pentru că Domnul v’a auzit cârtirea’mpotriva noastră; fiindcă noi, ce suntem noi?: nu’mpotriva noastră vă este cârtirea, ci’mpotriva lui Dumnezeu”.

⁹Moise i-a zis apoi lui Aaron: „Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: – Apropiaţi-vă’naintea lui Dumnezeu, fiindcă El v’a auzit cârtirea”.

¹⁰Şi’n timp ce Aaron vorbea către toată adunarea fiilor lui Israel, ei au căutat spre pustie: şi iată, slava Domnului s’a arătat în nor.

¹¹Şi a grăit Domnul către Moise şi a zis:

¹²„Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: – Seara carne veţi mânca, iar dimineaţa vă veţi sătura de pâine, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”.

¹³Iar dacă s’a făcut seară, s’au ridicat prepeliţe şi au acoperit tabăra; iar dimineaţa, după ce s’a luat roua dimprejurul taberei,

¹⁴iată că pe faţa pustiei se afla ceva mărunt ca nişte grăunţe, ceva albicios ca grindina pe pământ.

¹⁵Şi văzând-o fiii lui Israel, au zis unul către altul: „Ce e asta[3]?” Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v’a dat-o Dumnezeu ca hrană.

¹⁶Iată cuvântul pe care vi l-a poruncit Domnul: Strângeţi dintr’însa fiecare cât îi trebuie să mănânce – un omer[4] de fiecare om – după numărul sufletelor voastre; fiecare să adune pentru cei pe care-i are în cortul său!”

¹⁷Fiii lui Israel au făcut aşa: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin;

¹⁸dar măsurând cu omerul, celui ce avea mai mult nu i-a prisosit, iar celui ce avea mai puţin nu i-a lipsit: fiecare adunase atâta cât li se cuvenea celor ce erau cu el.

¹⁹Zis-a Moise către ei: „Nimeni să nu lase din ea până dimineaţă”.

²⁰Ei însă n’au ascultat de Moise, ci unii au lăsat din ea până’n dimineaţa următoare; dar a făcut viermi şi s’a stricat. Iar Moise s’a mâniat pe ei.

²¹Aşadar, fiecare aduna dis-de-dimineaţă după cât îi trebuia; că dacă’ncepea soarele să dogorească, [mana neculeasă] se topea.

²²Şi a fost că’n ziua a şasea au adunat de două ori mai multă hrană: câte două omere de fiecare. Iar capii adunării au venit toţi să-l înştiinţeze pe Moise.

²³Moise le-a zis: Iată ce-a zis Domnul: „Mâine e Sâmbătă[5], zi de sfântă odihnă închinată Domnului; ce aveţi de copt, coaceţi; ce aveţi de fiert, fierbeţi; iar ceea ce prisoseşte puneţi deoparte şi păstraţi totul pe a doua zi”.

²⁴Şi dac’au lăsat ei din acestea până dimineaţa, aşa cum le poruncise Moise, nici că s’au stricat, nici c’au făcut viermi.

²⁵Apoi a zis Moise: „Mâncaţi-o astăzi, căci astăzi este odihna închinată Domnului; astăzi n’o veţi afla pe câmp.

²⁶Şase zile veţi aduna, dar ziua a şaptea e zi de odihnă: n’o veţi afla”.

²⁷Şi a fost că’n ziua a şaptea au ieşit unii din popor să adune, şi n’au găsit.

²⁸Atunci Domnul a zis către Moise: „Până când vă veţi încăpăţâna voi să nu ascultaţi de poruncile Mele şi de legea Mea?

²⁹Vedeţi: fiindcă Domnul v’a dat vouă această zi spre odihnă, de aceea vă dă El în ziua a şasea pâine pentru două zile; rămâneţi fiecare în casele voastre: în ziua a şaptea să nu iasă nimeni din locu’n care se află”.

³⁰Şi s’a odihnit poporul în ziua a şaptea.

³¹Fiii lui Israel au numit-o mană; aceasta era ca sămânţa de coriandru[6]; era albă, iar gustul îi era ca al unei turte cu miere.

³²Şi Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: Umpleţi cu mană un omer, spre păstrare’n viitor urmaşilor voştri, ca să vadă pâinea pe care aţi mâncat-o în pustie când Domnul v’a scos pe voi din ţara Egiptului”.

³³Iar către Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur şi toarnă’n el un omer plin cu mană şi pune-l înaintea lui Dumnezeu, ca să se păstreze’n viitor pentru urmaşii voştri!”

³⁴Şi l-a pus Aaron înaintea Mărturiei[7], ca să fie păstrat, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.

³⁵Iar fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până ce-au ajuns în ţară locuită; mană au mâncat până ce-au ajuns în hotarele ţării Canaanului.

³⁶Omerul era a zecea parte din trei vedre[8].