Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieşirea 22 Bible Online

Ieşirea 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieşirea 22

¹De va fura cineva un viţel sau o oaie şi le va înjunghia sau le va vinde, cinci viţei va plăti pentru un viţel şi patru oi pentru o oaie.

²Dacă cineva va prinde hoţul asupra faptei şi-l va lovi de moarte, nu i se va socoti omor.

³(a) Dar dacă a ucis după ce i-a răsărit soarele, vinovat este: pentru moarte cu moarte va muri[1]. (b) Dar dacă nu va avea cu ce să plătească furtul, să fie vândut.

⁴Iar dacă hoţul va fi prins, şi cele furate vor fi găsite la el vii – de la asin pân’la oaie –, să plătească îndoit.

⁵Dacă cineva păgubeşte ţarină sau vie lăsând vitele să pască ţarina altuia, va plăti din ţarina sa după cât a stricat; iar dacă a păscut toată ţarina, va plăti cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce are mai bun în via sa.

⁶Dacă izbucneşte un foc şi, întâlnind mărăcini, se întinde şi arde clăi sau snopi sau holdă, va plăti cel ce a aprins focul.

⁷Dacă-i dă cineva vecinului său bani sau lucruri să le păstreze şi ele sunt furate din casa acestui om, atunci hoţul, de va fi găsit, îndoit să le plătească;

⁸iar dacă hoţul nu va fi găsit, atunci stăpânul casei va veni în faţa lui Dumnezeu şi va jura’ntru adevăr că n’a ascuns nimic din lucrurile aproapelui său.

⁹Oricare-ar fi lucrul împricinării – un viţel, un asin, o oaie sau o haină sau un oarecare lucru pierdut despre care cineva spune că-i al lui – pricina amândurora va fi adusă în faţa lui Dumnezeu; cel ce prin Dumnezeu e dovedit, acela îndoit îi va plăti aproapelui său.

¹⁰Dacă cineva îi dă aproapelui său un asin sau un bou sau o oaie sau o altă vită să i-o păzească şi dacă aceea suferă o vătămare sau moare sau e furată şi nu există martori,

¹¹între cei doi să se facă jurământ în faţa lui Dumnezeu cum că el [paznicul] nu şi-a făcut parte din vita aproapelui său; pe aceasta o va lua stăpânul său de bună, iar el nu va plăti nimic.

¹²Dacă [vita] i se fură, îi va plăti despăgubire stăpânului său;

¹³iar dac’a fost sfâşiată de fiare, să-i aducă dovadă şi nu va plăti.

¹⁴Dacă cineva o cere cu’mprumut [vita] de la vecinul său şi ea suferă vătămare sau moare sau e furată şi stăpânul ei n’a fost de faţă, el o va plăti;

¹⁵dar dacă stăpânul ei a fost de faţă, nu o va plăti; dacă e simbriaş, ea va intra în socoteala simbriei.

¹⁶Dacă cineva înşală o fecioară nelogodită şi se culcă cu ea, o va înzestra înzestrându-şi-o ca soţie;

¹⁷dar dacă tatăl ei nicicum nu se va învoi să i-o dea de soţie, atunci el îi va plăti tatălui atâţia bani câţi se cer pentru zestrea fecioarelor.

¹⁸Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască.

¹⁹Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât.

²⁰Cel ce jertfeşte dumnezeilor, şi nu numai singurului Domn, cu moarte să piară[2].

²¹Pe străin să nu-l prigoneşti, nici să-l apeşi, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²²Cu nici o văduvă şi cu nici un sărac să nu vă purtaţi rău;

²³că, dacă voi le veţi face rău şi ei vor striga către Mine, Eu le voi auzi glasul

²⁴şi-Mi voi aprinde mânia şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre văduve şi copiii voştri săraci de părinţi.

²⁵Dacă-l împrumuţi cu bani pe fratele sărac de lângă tine, nu-l zori[3] şi nu-i pune camătă.

²⁶Dacă aproapelui tău îi vei lua ca zălog haina, să i-o dai înapoi înainte de asfinţitul soarelui,

²⁷căci ea e învelitoarea lui, e singurul vestmânt cu care să-şi acopere goliciunea[4]: în ce va dormi el? Aşadar, dacă el va striga către Mine, Eu îl voi auzi, că milostiv sunt Eu.

²⁸Pe dregători să nu-i defaimi, pe mai-marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău.

²⁹Nu întârzia în a-Mi aduce pârga ariei tale şi a teascului tău; pe cei întâi-născuţi dintre fiii tăi să Mi-i dai Mie.

³⁰Tot aşa vei face cu viţelul tău, cu oaia ta, cu animalul tău de povară: şapte zile va fi cu maică-sa, iar în ziua a opta Mi-l vei da Mie.

³¹Oameni sfinţi Îmi veţi fi: să nu mâncaţi carnea dobitocului sfâşiat de fiară[5]; aruncaţi-o la câini!