Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieşirea 32 Bible Online

Ieşirea 32 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieşirea 32

¹Văzând însă poporul că Moise întârzie să se coboare din munte, s’a adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoală-te, tu, şi fă-ne nouă dumnezei care să meargă’naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a întâmplat”.

²Iar Aaron le-a zis: „Scoateţi cerceii de aur din urechile femeilor şi fetelor voastre şi aduceţi-i la mine”.

³Atunci întregul popor a scos cerceii cei de aur din urechile femeilor şi i-a adus la Aaron.

⁴Şi el i-a luat din mâinile lor, i-a topit în tipar şi a făcut din ei un viţel turnat şi le-a zis: „Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!”[1]

⁵Văzând aceasta, Aaron a zidit în faţa lui un jertfelnic; şi a strigat Aaron şi a zis: „Mâine este sărbătoarea Domnului!”

⁶A doua zi s’au sculat ei de dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mântuire; apoi a şezut poporul de a mâncat şi a băut şi pe urmă s’a sculat să joace.

⁷Atunci a grăit Domnul către Moise: „Grăbeşte de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s’a ticăloşit.

⁸Curând s’au abătut de la calea pe care le-ai poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi i s’au închinat şi i-au adus jertfe, zicând: – Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului!”[2].

⁹[Şi i-a zis Domnul lui Moise: „L-am văzut pe poporul acesta şi, iată: e un popor tare de cerbice.][3]

¹⁰Şi acum, lasă-Mă!: aprindă-se mânia Mea asupră-le şi-i voi da pierzării, iar din tine voi face un mare popor!”

¹¹Moise însă s’a rugat în faţa Domnului Dumnezeu şi I-a zis: „Pentru ce, Doamne, să se-aprindă mânia Ta asupra poporului Tău pe care Tu l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţul Tău cel înalt?

¹²de ce să spună Egiptenii: – Cu vicleşug i-a scos, ca să-i ucidă în munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului?… Aşadar, potoleşte-Ţi aprinderea mâniei şi fii blând cu răutatea poporului Tău.

¹³Adu-Ţi aminte de Avraam şi de Isaac şi de Iacob, robii Tăi, cărora Te-ai jurat Tu pe Tine Însuţi şi le-ai zis: – Înmulţi-voi seminţia voastră multă ca stelele cerului!… Şi tot pământul acesta, pe care tot Tu ai spus că-l vei da urmaşilor lor, fie ca ei să-l stăpânească în veci!”

¹⁴Atunci Domnul Şi-a îmblânzit urgia pe care spusese c’o va abate asupra poporului Său.

¹⁵Şi întorcându-se Moise, s’a coborât din munte, având în mâinile sale cele două table ale Legii: table de piatră, scrise pe amândouă părţile – pe o parte şi pe alta erau scrise.

¹⁶Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

¹⁷Atunci, auzind Iosua zarva poporului răsunând, a zis către Moise: „În tabără e strigăt de război…”.

¹⁸Iar Moise a zis: „Acesta nu-i strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi puşi pe fugă; eu aud strigăte de oameni beţi”.

¹⁹Şi dacă s’a apropiat de tabără, a văzut viţelul şi jocurile; şi aprinzându-se Moise de mânie, a aruncat din mâinile sale cele două table şi le-a sfărâmat la poala muntelui.

²⁰Apoi a luat viţelul pe care-l făcuseră ei, l-a ars în foc şi l-a pisat mărunt şi l-a presărat în apă şi le-a dat-o fiilor lui Israel s’o bea.

²¹Şi a zis Moise către Aaron: „Ce ţi-a făcut ţie poporul acesta, de-ai abătut asupră-i un păcat atât de mare?”

²²Iar Aaron i-a răspuns lui Moise: „Nu te scârbi, doamne, că ştii tu cum e poporul acesta când se porneşte.

²³Căci ei mi-au zis: – Fă-ne nouă dumnezei care să meargă’naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a întâmplat.

²⁴Atunci eu le-am zis: – De la cine are aur, adunaţi-l! Şi ei l-au adunat şi mi l-au dat mie şi eu l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta…”.

²⁵Şi văzând Moise că poporul scăpase din frâu, căci Aaron îi slăbise frâul spre bucuria duşmanilor lor,

²⁶a stat în poarta taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!” Şi s’au adunat la el toţi fiii lui Levi.

²⁷Şi le-a zis: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: – Puneţi-vă fiecare sabia la şold şi străbateţi tabăra de la o poartă la cealaltă şi ucideţi: fiecare pe fratele său, fiecare pe fârtatele său, fiecare pe aproapele său!”

²⁸Şi au făcut fiii lui Levi aşa cum le poruncise Moise. În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni.

²⁹Şi Moise le-a spus: „Domnului I-aţi închinat voi astăzi mâinile[4], fiecare cu preţul fiului său ori cu al fratelui său, pentru ca El să vă dea binecuvântare!”

³⁰Iar a doua zi a zis Moise către popor: „Mare păcat aţi făcut! Mă voi sui eu acum la Dumnezeu, ca să mă rog pentru păcatul vostru”.

³¹Şi s’a întors Moise la Domnul şi a zis: „O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezei de aur.

³²Şi acum, dacă vrei să le ierţi păcatul, iartă-l; iar de nu, şterge-mă pe mine din cartea Ta, pe care Tu ai scris-o!”[5]

³³Zis-a Domnul către Moise: „Pe cei ce au păcătuit în faţa Mea, pe aceia îi voi şterge din cartea Mea.

³⁴Tu însă du-te acum şi du poporul acesta la locul pe care ţi l-am spus. Iată, îngerul Meu va merge înaintea feţei tale. Cât despre păcatul lor, îl voi pedepsi în ziua pe care Eu o voi socoti”.

³⁵Domnul a lovit poporul din pricina viţelului pe care şi-l făcuse – pe care-l făcuse Aaron.