Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieşirea 8 Bible Online

Ieşirea 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieşirea 8

¹Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon şi zi-i: – Aşa grăieşte Domnul: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească.

²Dar dacă nu vei vrea să-i dai drumul, iată că Eu voi lovi cu broaşte toate ţinuturile tale.

³Nilul va colcăi de broaşte; ele se vor urca şi vor intra în casele tale, în odăile tale de dormit, pe paturile tale, în casele slugilor tale şi’ntr’ale poporului tău, în cuptoarele tale şi’n coveţile tale cu aluat;

⁴pe tine, pe poporul tău şi pe toate slugile tale se vor urca broaşte”.

⁵Şi a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron, fratele tău: – Întinde-ţi mâna cu toiagul tău peste râuri, peste şanţuri şi peste iazuri şi fă broaştele să se urce pe ţara Egiptului!”

⁶Şi şi-a întins Aaron mâna peste apele Egiptului: broaştele s’au urcat şi au acoperit pământul Egiptului.

⁷Dar la fel au făcut şi magii Egiptenilor prin vrăjile lor: au făcut broaştele să se urce pe pământul Egiptului.

⁸Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului pentru mine să’ndepărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu, iar eu îi voi da drumul poporului, ca să-i jertfească Domnului!”

⁹Moise însă a zis către Faraon: „Hotărăşte tu însuţi când să mă rog pentru tine, pentru slugile tale şi pentru poporul tău, ca să piară broaştele de la tine, de la poporul tău şi din casele voastre, şi numai în Nil să rămână”.

¹⁰Iar el a zis: „Mâine”. Zis-a [Moise]: „Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

¹¹Se vor îndepărta broaştele de la tine, din casele tale, de prin curţi, de la slugile tale şi de la poporul tău, şi numai în Nil vor rămâne”.

¹²Moise şi Aaron au ieşit apoi de la Faraon, iar Moise a strigat către Domnul ca să piară broaştele, aşa cum îi făgăduise lui Faraon.

¹³Şi a făcut Domnul după cuvântul lui Moise şi au murit broaştele de prin case, de prin curţi şi de prin ţarini;

¹⁴şi le-au adunat grămezi-grămezi şi s’a’mpuţit pământul.

¹⁵Văzând însă Faraon că se câştigă timp, şi-a îngreuiat inima şi nu i-a ascultat, aşa cum spusese Domnul.

¹⁶Atunci a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron: – Întinde-ţi mâna cu toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi vor fi ţânţari pe oameni, pe vite şi’n tot pământul Egiptului”.

¹⁷Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului şi au fost atunci ţânţari pe oameni şi pe vite. În toată ţara Egiptului, toată ţărâna pământului se făcuse ţânţari.

¹⁸Au încercat şi magii prin vrăjile lor să scoată[1] ţânţari, dar n’au fost în stare; au fost atunci ţânţari pe oameni şi pe vite.

¹⁹Şi au zis magii către Faraon: „Acesta-i degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s’a învârtoşat şi nu i-a ascultat [pe Moise şi pe Aaron], aşa cum spusese Domnul.

²⁰Zis-a Domnul către Moise: „Scoală-te mâine de dimineaţă şi stai înaintea lui Faraon la vremea când el are să iasă la apă, şi să-i spui: – Aşa grăieşte Domnul: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească în pustie!

²¹Dar dacă nu-i vei da drumul poporului Meu, iată că asupra ta, asupra slugilor tale, asupra poporului tău şi asupra caselor voastre voi trimite tăuni[2], şi se vor umple casele Egiptenilor de tăuni, şi chiar pământul pe care trăiesc.

²²Dar în ziua aceea voi osebi[3] ţinutul Goşen, în care se află poporul Meu, prin aceea că acolo nu vor fi deloc tăuni, pentru ca tu să ştii că Eu, Domnul, Eu sunt Domnul întregului pământ.

²³Face-voi deosebire între poporul Meu şi poporul tău; semnul acesta va fi chiar mâine pe pământ”.

²⁴Domnul a făcut aşa: mulţime mare de tăuni au venit în casa lui Faraon, în casele slugilor lui şi’n toată ţara Egiptului; de-atâţia tăuni se prăpădea pământul.

²⁵Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi Aaron şi a zis: „Mergeţi şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru aici în ţară!”

²⁶Moise însă a zis: „Aşa ceva nu-i cu putinţă: cele ce aducem noi jertfă Domnului, Dumnezeului nostru, sunt urâciune’n faţa Egiptenilor; dacă noi vom jertfi sub ochii Egiptenilor ceea ce pentru ei e urâciune, ne vor ucide cu pietre.

²⁷Ca atare, cale de trei zile ne vom duce’n pustie, şi acolo-I vom aduce jertfă Domnului, Dumnezeului nostru, aşa cum ne-a grăit nouă Domnul”.

²⁸Zis-a Faraon: „Bine; am să vă las să ieşiţi, ca să-i aduceţi jertfă Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; dar să nu vă’ntindeţi a merge prea departe. Rugaţi-vă dar Domnului pentru mine!”

²⁹Iar Moise a zis: „Iată, de cum voi ieşi de la tine, mă voi ruga la Dumnezeu, şi chiar mâine se vor îndepărta tăunii de la tine, de la slugile tale şi de la poporul tău; dar tu, Faraon, să nu ne mai înşeli prin aceea că nu vei lăsa poporul să-I aducă jertfă Domnului!”

³⁰Şi dac’a ieşit Moise de la Faraon, s’a rugat la Dumnezeu.

³¹Iar Domnul a făcut după cuvântul lui Moise: a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slugile lui şi de la poporul său; n’a mai rămas nici unul.

³²Dar Faraon şi-a îngreuiat şi de data aceasta inima: n’a lăsat poporul să se ducă.