Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 10 Bible Online

Iov 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 10

¹Trudit pân’ la durere e sufletul din mine[1]; de-acum voi da frâu liber cuvintelor spre El, grăindu-I din amarul ce sufletu-mi cuprinde.

²Voi zice către Domnul: – Nu mă’nvăţa păgân! De ce? din ce pricină m’ai judecat aşa?

³Ţi-e bine ţie dacă fac eu o strâmbătate? că Tu nu iei aminte la plăsmuirea Ta, ci’n sfatul strâmbătăţii, acolo-ţi e amintea!

⁴Vezi Tu aşa cum vede un pământean de rând? Au vei vedea Tu lumea precum o vede omul?

⁵Au sunt zilele Tale ca viaţa omenească şi anii Tăi sunt oare ca anii omeneşti,

⁶ca să Te ţii de urma fărădelegii mele şi să-mi scrutezi păcatul la fiecare pas,

⁷atunci când Tu ştii bine că n’am făcut nimic şi că din mâna-ţi tare nu-i nimeni să mă scape?

⁸Cândva mâinile Tale mi-au plăsmuit un chip[2] şi m’au făcut; pe urmă, sucind-o, m’ai lovit.

⁹Adu-Ţi aminte astăzi: din lut m’ai plăsmuit şi’n lut mă vei întoarce[3].

¹⁰Nu Tu, ca pe un lapte, m’ai muls din nefiinţă şi, precum caşul proaspăt, cu cheag m’ai închegat?

¹¹În piele şi în carne tot Tu m’ai îmbrăcat şi mi-ai ţesut lăuntrul din oase şi din nervi;

¹²cu viaţă şi cu milă m’ai binecuvântat şi veghea Ta de pază i-a stat suflării mele.

¹³Din tot ce porţi în Tine, eu ştiu că Tu poţi totul şi că nimic în lume nu-ţi e cu neputinţă.

¹⁴De voi greşi, vei ţine asupră-mi ochi de pază; de fac fărădelege, nu-ţi sunt nevinovat.

¹⁵De săvârşesc păcatul, e vai şi-amar de mine, iar dacă-s drept, nici capul nu pot să mi-l ridic, aşa cum sunt, cu mintea ’mpănată de dispreţ.

¹⁶Ca pe un leu în fugă Tu mă vânezi spre moarte şi-apoi, sucindu-ţi gândul, cu greu mă laşi din mână[4],

¹⁷reînnoind asupră-mi ispite de tot felul; cu marea Ta mânie Te-ai mâniat pe mine şi-ai năpustit asupră-mi bulucuri de piraţi.

¹⁸De ce m’ai scos din pântec? de ce nu mi-am dat duhul, ca nici un ochi pe lume să nu mă fi văzut,

¹⁹şi să fi fost atuncea ca şi cum n’aş fi fost? De ce din sânul mamei nu m’ai mutat în groapă?

²⁰Viaţa mea nu-i oare, şi-aşa, destul de scurtă?: Ci lasă-mă să-mi dărui o leacă de odihnă

²¹’nainte de-a purcede pe calea fără’ntoarceri, acolo, în tărâmul de neguri şi’ntuneric,

²²în întuneric veşnic, tărâm fără lumină şi fără văz în viaţă de oameni muritori”.