Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 11 Bible Online

Iov 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 11

¹Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis:

²„Cel ce grăieşte multe nu va primi răspuns? cel ce grăieşte bine părea-se-va şi drept? Blagoslovit e omul cel cu vieaţa scurtă!

³Nu fi bogat în vorbe, că nu e nimeni care să ţi se’mpotrivească.

⁴Aceasta, fi’ndcă tu zici: curat sunt eu în fapte, şi’n faţa Lui, de-asemeni, eu sunt fără prihană.

⁵Dar dacă Domnul Însuşi ar fi să-ţi cuvinteze şi buzele spre tine ar fi să le deschidă

⁶şi-apoi să-ţi povestească puterea’nţelepciunii – că ea’ndoită fi-va acelor ce-s ca tine –, atunci vei şti că cele ce Domnul ţi-a trimis sunt pe măsura celor ce le-ai păcătuit.

⁷Găsi-vei tu o urmă din ceea ce e Domnul? ajuns-ai tu vreodată la marginile trase de Cel-Atotputernic?

⁸Înalt e cerul! Bine, înalt; şi ce vei face? de-s mai adânci hotare decât în iad, ce ştii tu?,

⁹– sau trase pe întinderi mai lungi decât pământul, mai late decât marea? –

¹⁰Şi dacă El pe toate le va strica, e oare vreun om în lumea asta să-I spună: – Ce-ai făcut?…

¹¹Că El cunoaşte fapta celor fără de lege, El vede pasu-alături şi nu închide ochii.

¹²Dar muritorul jalnic înoată în cuvinte şi-ajunge ca asinul sălbatic în pustie.

¹³Iar tu, de-ai pus în tine o inimă curată şi dacă tinzi la ceruri cu mâinile spre El,

¹⁴de ţi-a rămas în mână ceva fărădelege şi faci ca ea să fugă departe de la tine şi’n felul tău de viaţă ce-i strâmb să nu rămână,

¹⁵atunci îţi va fi faţa ca iezerul în soare şi, dezbrăcat de tină, te-ai scuturat de spaime;

¹⁶atunci amara trudă o vei fi dat uitării ca pe un val, şi groaza nu-ţi va lovi simţirea;

¹⁷atunci şi rugăciunea-ţi va fi ca un luceafăr şi viaţă răsări-va din miezul tău de zi[1];

¹⁸având nădejde’n tine, vei fi încrezător, din griji şi’ngrijorare îţi răsări-va pace.

¹⁹Căci, liniştit fiindu-ţi, nu-ţi vei avea războinici şi de-ai avut, sucind-o, se vor ruga de tine;

²⁰pe-aceştia mântuirea-i va părăsi de tot, fi’ndcă’ntru ei nădejdea nu e decât pierzare şi ochii celor aprigi se vor topi de plâns”.