Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 15 Bible Online

Iov 15 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 15

¹Atunci Elifaz din Teman a răspuns, zicând:

²„Care’nţelept răspunde cu judecăţi de vânt şi pântecele-şi umflă cu lacrimi bătăioase,

³mustrând cu-atâtea vorbe’n afara cuviinţei şi prin cuvinte care n’aduc nici un folos?

⁴Au frica ta de Domnu’ntr’atât ţi-ai lepădat-o, să spui astfèl de vorbe chiar stând în faţa Lui?

⁵Că propriile-ţi vorbe te învinovăţesc, de nu cumva ales-ai să ne vorbeşti de Sus[1].

⁶Nu eu acum te’nvinui, ci însăşi gura ta, şi martori împotrivă-ţi sunt chiar a’tale buze.

⁷Ce dar? eşti tu întâiul-născutul dintre oameni? sau tu mai înainte de munţi te-ai plămădit?

⁸sau tu cu-auzul stat-ai cândva la sfat cu Domnul şi numai întru tine s’a strâns înţelepciunea?

⁹Ce ştii tu’n lumea asta să nu o ştim şi noi? sau ce pricepi tu, oare, şi noi să nu pricepem?

¹⁰Că şi la noi se află bătrâni şi vechi-de-zile, mai încărcaţi de zile chiar decât tatăl tău.

¹¹Puţine răni ai faţă de ce-ai păcătuit, că multe-ţi sunt la număr greşalele, prea multe.

¹²Ce fel de îndrăzneală din inima ta curge, sau ce anume oare aşteaptă ochii tăi

¹³de ţi-a zbucnit mânia de faţă-aici cu Domnul şi-ai slobozit din gură cuvinte ca acestea?

¹⁴Căci cine, om fiind, va fi fără prihană, sau cum va fi curat născutul din femeie?

¹⁵Că dacă El nu-i crede nici chiar pe sfinţii Săi[2] şi’n dreptul feţei Sale nici cerul nu-i curat,

¹⁶cum o să fie omul cel urîcios şi scârnav, acel ce nedreptatea o soarbe ca pe apă?

¹⁷Aş vrea să-ţi spun un lucru de mare preţ. Ascultă: Voi povesti eu însumi, şi ce-am văzut cu ochii,

¹⁸şi ce-au spus înţelepţii nimic ţinând în taină de la părinţii lor

¹⁹(cei cărora pământul acesta le-a fost dat şi nimeni de-altă naţie venise printre ei).[3]

²⁰Nelegiuitu-şi duce vieaţa numa’n grijă[4], şi’n anii daţi cu număr tiranului puternic

²¹el n’are decât spaime ţipându-i în urechi, şi-atunci când i se pare că’n casa lui e pace îi vine prăbuşirea.

²²El nu mai poate crede că scapă de’ntuneric; sortit simţindu-şi trupul să piară sub tăiş

²³sau rânduit anume vultùrilor spre hrană, în sineşi el nu vede nimic decât căderea. Iar ziua de’ntuneric îl bântuie cu spaime,

²⁴nevoia şi necazul îl ţin împresurându-l ca pe-un voivod ce cade’nainte de-a se bate.

²⁵Că mâinile’mpreună şi-a ridicat spre Domnul, dar s’a’ncontrat cu Domnul Atoateţiitorul[5]

²⁶şi i-a ieşit ’nainte cu vorbe de ocară şi cu cerbicea groasă a pavezelor lui;

²⁷că faţa şi-a’nvelit-o pe toată cu grăsime şi şi-a făcut pe coapse răzoare de osânză[6];

²⁸el va trăi’nlăuntrul cetăţilor pustii şi va intra în case de nimeni locuite; şi ce-au gătit aceia va fi cărat de alţii.

²⁹Bogat n’o să devină, averi n’o să-i rămână, nici umbră nu-i va face pământului, pieziş,

³⁰şi nici din întuneric nu va avea scăpare; odrasla lui cea verde va veşteji-o vântul şi floarea va cădea.

³¹Să nu se’ncreadă’n sine că’n veac va dăinui, căci doar deşertăciune veni-va peste el.

³²Securea-l va răpune’nainte de-a-i fi vremea, şi tânăra-i mlădiţă putere nu va prinde.

³³Cules ca agurida va fi, ’naintea vremii, şi va cădea ca floarea măslinului sătul.

³⁴Că mărturia celui necredincios e moartea şi foc va arde casa celor spurcaţi la daruri.

³⁵În pântece ca’n sarcini va zămisli dureri, dar nu i se vor naşte decât deşertăciuni, căci el, acolo’n pântec, găteşte vicleşug.”