Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 16 Bible Online

Iov 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 16

¹Atunci Iov a răspuns, grăind:

²„Eu lucruri ca acestea am auzit destule; voi sunteţi, toţi, o tagmă de bieţi mângâietori.

³Ce dar? găseşti vreo noimă acestor vorbe’n vânt? sau cine te împunge în coastă să răspunzi?

⁴Din parte-mi, cred că şi eu aş cuvânta ca voi de-ar fi sufletul vostru în locul alui meu; şi eu asupra voastră m’aş năpusti cu vorbe şi-apoi, asemeni vouă, aş clătina din cap;

⁵de-ar fi atâta vlagă scorţoasă’n gura mea, n’aş pregeta o clipă din buze să-mi dau drumul.

⁶Dar, de vorbesc, ce’nseamnă?: nu mă mai doare rana? sau, dacă tac, înseamnă că nu mă mai rănesc?

⁷Dar azi Tu ai în mine un biet nebun, sleit,

⁸şi Te-ai pornit asupră-mi, să-mi fiu de mărturie; în mine se ridică minciuna ce mă paşte, minciuna ce’mpotrivă-mi din faţă mi-a răspuns.[1]

⁹Mânia Lui stârnită m’a prăbuşit în praf şi dinţii Şi-i scrâşneşte-mpotrivă-mi de deasupra; haidăii Lui şi-aruncă săgeţile spre mine,

¹⁰cu ghimpii cătăturii spre mine-au năvălit, cu straşnice ţepuşe mi-au înţepat genunchii, grămadă toţi, deodată, s’au aruncat asupră-mi.

¹¹Că Domnu-a vrut ’mă aibă în mână cel nedrept şi tot El mă aruncă la cei nelegiuiţi.

¹²Eu vieţuiam în pace şi El m’a risipit, prinzându-mă de chică m’a rupt în bucăţele şi m’a’nălţat deasupra aşa cum pui o ţintă;

¹³o armie de suliţi roieşte’n jurul meu, cu nemilostivire’n rărunchii mei se-aruncă şi tot cu ne’ndurare pe jos îmi varsă fierea[2].

¹⁴Durere pe durere m’au prăbuşit în praf, puternici şi puternici au alergat asupră-mi.

¹⁵Pe trupul meu cusură o volbură de sac, tăria frunţii mele în pulbere se stinse.

¹⁶De-atâta plâns fierbinte m’am opărit pe pântec, dar peste gene – umbră;

¹⁷că nici o strâmbătate în mâini eu nu aveam, iar ruga mea, curată.

¹⁸Pământule, n’ascunde al trupului meu sânge, nimic să nu-i stea’n cale, rotund, strigării mele!

¹⁹Dar martorul meu, iată, de-acuma este’n ceruri, şi-acolo’n cele’nalte am eu o mărturie.[3]

²⁰Ajunsu-mi-a la Domnul [în ceruri] rugăciunea, ’naintea feţei Sale pătrunde ochiul meu.

²¹Să-i fie apărare lui, omului, la Domnul, şi-aproapelui său fie-i, de-asemeni, fiul omului.[4]

²²Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi se duc, şi voi porni pe drumul cel fără de’nturnare.