Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 22 Bible Online

Iov 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 22

¹Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

²„«Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?»[1]

³Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş? sau care-I e folosul că’n calea ta eşti drept,

⁴sau, de te bagă’n seamă, Se pleacă să te mustre şi, mai mult, să şi vină cu tine’n judecată?

⁵Au nu cumva grozavă e răutatea ta şi multe, fără număr, păcatele îţi sunt?

⁶Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic şi de pe trupuri smuls-ai veşmântul celor goi;

⁷tu gurile’nsetate nu le-ai umplut cu apă şi n’ai vrut să dai pâine flămânzilor din jur;

⁸pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă, dar pe săraci culcat-ai cu faţa la pământ;

⁹pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală, şi pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit.

¹⁰De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te’mpresoară şi te-a cuprins deodată război de necrezut.

¹¹Lumina de-altădată acum ţi-e întuneric, şi somnul tău de noapte se-acoperă de apă[2].

¹²Au Cel ce locuieşte în ceruri[3] nu priveşte şi nu-i smeri pe-aceia ce se purtau semeţ?

¹³Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare? cum poate El prin ceaţă să facă judecată?

¹⁴că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde, plimbarea Lui e roată pe margini largi de cer…[4]

¹⁵Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche pe care au bătut-o bărbaţii cei nedrepţi,

¹⁶cei ce-au fost duşi la vale cu mult’naintea vremii?: tari temelii avură; acum, puhoi de ape.[5]

¹⁷Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă „Domnul”? ce bine-o să ne-aducă „Atoateţiitorul”?

¹⁸El însă îi umpluse de bunătăţi prin case, dar sfatul necredinţei departe e de El.

¹⁹Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând, iar cel fără prihană îşi bate joc de ei:

²⁰Vedeţi cum bunăstarea din case li s’a dus, iar ce-a rămas dintr’însa mâncat va fi de foc…

²¹Fii aspru’n tine însuţi, de stărui în răbdare, şi dup’aceea roada-ţi va fi’ntru bunătăţi.

²²Din gura Lui primeşte ce-ţi dă: mărturisire, şi graiurile Sale la suflet să le pui.

²³Dacă te’ntorci la Domnul şi’n faţă-I te smereşti şi’nlături nedreptatea din vieţuirea ta,

²⁴El pulberea ţărânii o va preface’n pietre, şi pietrele din prunduri în aur de Ofir[6];

²⁵şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc.

²⁶Or, numai dup’aceea vei îndrăzni la Domnul şi ochii tăi căta-vor cu veselie’n cer;

²⁷spre El vei face rugă şi El te-o asculta şi vei avea plinire în ce-ai făgăduit;

²⁸va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă şi’n drumurile tale va străluci lumină.

²⁹Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ, iar El îl mântuieşte pe cel cu ochi plecaţi.

³⁰Tot El îl liberează pe cel nevinovat; acum te mântuieşte’ntru mâinile curate!”