Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 3 Bible Online

Iov 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 3

¹După aceea şi-a deschis Iov gura şi şi-a blestemat ziua,

³„Să piară ziua-aceea în care m’am născut şi noaptea care-a zis: „Un prunc se zămisli!”

⁴Desiş de’ntunecime să fie ziua-aceea; de sus, din ceruri, Domnul să n’o mai ia în seamă, de sus, din cer, lumina pe ea să nu mai cadă!

⁵Din beznă umbra morţii s’o ţină strâns în gheare şi negură’ndesată să vină peste ea!

⁶Blestem pe ziua-aceea, blestem pe noaptea-aceea, să piară’n întuneric!; nicicând să nu mai fie’ntre zilele din an, şi nici între-ale lunii să nu se socotească;

⁷ci’ntreagă noaptea-aceea să fie’ntr’o durere; nu, nici o veselie în ea, nici bucurie;

⁸blestem din partea celui ce zilele blesteamă, a celui ce trezeşte din solzi Leviatanul[2].

⁹Întunece-se aştrii acelei nopţi adânci; s’aştepte lung lumina şi ea să nu mai vină, luceafărul de ziuă nu-l vadă răsărind;

¹⁰că pântecele mamei nu l-a’ncuiat la prag, durerea s’o alunge din ochii nedeschişi.

¹¹De ce nu mi-a fost moartea în sânul maicii mele, sau n’am murit de’ndată ce i-am ieşit din pântec?

¹²De ce şi-a pus genunchii să-mi fie aşternut, şi pieptul ei cel dulce de ce i l-am mai supt?…

¹³Acum, dormindu-mi somnul, m’aş înveli’n tăcere; zăcând, m’aş odihni

¹⁴cu regii laolaltă şi cu mai-marii lumii semeţi întru armùri,

¹⁵sau cu boierii-alături îmbelşugaţi de aur, cei ale căror case sunt doldora de-argint;[3]

¹⁶aş fi ca stârpitura de pântec lepădată, ca pruncii prea devreme lumina s’o mai vadă.

¹⁷Acolo[4] păcătoşii’n iuţimea lor au ars; acolo-şi au odihnă cei osteniţi în trup;

¹⁸acolo nici vieţaşii nu mai aud poruncă şi glas de temnicer.

¹⁹Acolo mic şi mare, de-a valma, sunt totuna; acolo robu’n fine de domn nu se mai teme…

²⁰De ce s’a dat lumină amarului luminii şi viaţă celor care’n durere vieţuiesc

²¹şi celor ce-şi vor moartea şi nu dau peste ea, în van scurmând s’o afle ca pe-o comoară-ascunsă

²²şi-s plini de bucurie de-o nimeresc cândva?

²³Odihnă-i este omului murirea, căci într’însa l-înfaşă Dumnezeu!

²⁴În faţa pâinii mele mă podidesc suspine şi spaime curgătoare sunt lacrimile mele;

²⁵temutu-m’am de spaimă, şi iat-o, stă deasupră-mi; de ceea ce mi-e frică, aceea-mi stă’nainte.

²⁶Nici pace pentru mine, nici tihnă, nici odihnă, ci groaza m’a cuprins!”