Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 32 Bible Online

Iov 32 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 32

¹Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept.

²Atunci s’a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul[1], din spiţa lui Ram[2] din ţara Ausitei[3]; şi foarte s’a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului;

³dar el s’a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios.

⁴Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el.

⁵Dar când Elihu a văzut că’n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s’a aprins mânia.

⁶Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis: „De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni, eu am păstrat tăcere, temându-mă ca’n faţă să spun şi eu ce ştiu.

⁷Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască, şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea,

⁸ci duh e’n pământeni; suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic[4].

⁹Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi, şi nici bătrânii-s cei ce ţin judecata’n palmă.

¹⁰De-aceea v’am zis vouă: – Luaţi-mă’n aminte, şi-am să vă spun ce ştiu,

¹¹să-mi fiţi auz în graiuri, ca’n grai să m’ascultaţi. Eu v’ascultai voroava, dar pân’la mintea voastră[5], adică până unde e sfadă pe cuvinte.

¹²Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe, dar, iată, nu-i nici unul să-l fi rămas pe Iov, din voi nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă,

¹³ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui învecinare, prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!;

¹⁴şi v’aţi întors la omul ca om dintotdeauna grăind cuvinte câte…

¹⁵Şi, vai, se’nspăimântară, mai mult n’au mai răspuns, cuvinte’mbătrânite li se’ncleiau în gură.

¹⁶Şi-am stat întru răbdare, căci n’am vrut să vorbesc, de vreme ce ei stat-au pe loc făr’ să răspundă. Acuma voi răspunde şi eu, măcar în parte.”

¹⁷Şi răspunzând Elihu, a zis:

¹⁸„Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte, că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies;

¹⁹lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe, cazan în clocotire ce-i gata să irumpă.

²⁰Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă;

²¹că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu’n faţă, nici silă nu-mi va face să văd un pământean;

²²că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea; de-i altfel, atunci viermii m’or roade şi pe mine.