Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 34 Bible Online

Iov 34 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 34

¹Elihu a vorbit mai departe şi a zis:

²„Deci, ascultaţi la mine, voi, cei cu’Nţelepciunea, deschideţi-vă-auzul, voi, cei ce-aveţi Ştiinţa;

³urechea e cea care cuvintele le cearcă aşa precum gâtlejul mâncările le gustă.

⁴Să judecăm de-aceea noi înşine ce-i drept, e bine să cunoaştem noi între noi ce-i bun.

⁵Fiindcă Iov a spus-o cu gura: – Eu sunt drept, dar Domnu’ndepărtează de mine judecata;

⁶El judecăţii mele i-a’mpotrivit minciuna; adâncă mi-i săgeata; eu, fără strâmbătate…

⁷Ah, cine e ca Iov să bea cu uşurinţă batjocura ca apa,

⁸fără păcat şi fără nici cea mai mică vină şi făr’ să-şi fi dat mâna cu cei fără de lege, nici să fi mers pe cale cu cei necredincioşi?

⁹Să nu zici: – Nu e omul cel care cercetează, ci de la Domnu-i vine cerească cercetare.

¹⁰De-aceea luaţi aminte, voi, inimi pricepute: Nu-mi fie ca sub Domnul să fac ceva de rău, sub Cel-Atotputernic să-l tulbur pe cel drept;

¹¹Căci El plăteşte omul întocmai după faptă, da, El pe om îl află în chiar purtarea lui.

¹²Tu crezi că Domnul face ceva lipsit de noimă, că Cel-Atotputernic încurcă judecata,

¹³El, Cel ce-a dat pământul? Cine-a făcut pământul şi lumea de sub cer?

¹⁴Că dac’ar vrea El totul pe loc să se oprească şi duhul[1] dintr’o dată să-l ţină lângă Sine,

¹⁵atunci deodată totul din viaţă ar muri şi omul s’ar întoarce’n pământul de’nceput.

¹⁶De nu pricepi, ascultă!, auzul tău să vadă cuvintele cum sună!

¹⁷Vezi tu că veşnic este, şi’n veşnicie drept, Cel ce urăşte’n lume din veac fărădelegea şi-i pierde pe cei răi,

¹⁸El, Cel ce poat’ să-i spună’mpăratului: Netrebnic!, şi celor mari ai lumii, la fel: Nelegiuiţi!

¹⁹Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cinstit nu ştie să-i cinstească’n cuvânt pe cei bogaţi, să-i laude la chip

²⁰pe cei ce’n van se roagă şi strigă către om, nelegiuiţii, zbirii sărmanilor din poartă.

²¹Căci El pe om nu-l vede decât în fapta lui, dar nici ea, fapta’n sine, nici ea nu-L dă uitării[2],

²²că pentru cel nemernic nu-i loc de ascunziş;

²³de-acum pe omul-semen mai mult n’o să-l înşele, fiindcă Domnu-Şi are privirea peste toţi;

²⁴El, Cel ce le cunoaşte pe cele neştiute, slăvite, minunate şi multe fără număr,

²⁵El este Cel ce ştie şi faptele lor toate şi Se întoarce noaptea şi-i culcă la pământ.

²⁶Pe cei fără credinţă îi mistuie şi-i stinge, dar ei, cu toate-acestea, nu pier şi’n faţa Lui[3],

²⁷ei, cei ce de la legea lui Dumnezeu s’au dus şi nici nu cunoscură a’ Sale judecăţi,

²⁸făcând la El s’ajungă strigarea celor slabi, la El, Cel ce le-aude acestora strigarea.

²⁹Când El Se linişteşte, au cine-I bagă vină? când El Şi-ascunde faţa, au cine-L va vedea? El pentru neam e unul, şi-acelaşi pentru om,

³⁰şi dacă’nchide ochii când om viclean domneşte, o face pentru răul ce vine din popor.

³¹Când cineva Îi spune: – Am luat zălog, dar gata, de-acum n’o să mai iau,

³²arată-mi Tu aceea ce nu pot eu să văd, şi-o altă nedreptate de-acum nu voi mai face…,

³³nu de la tine oare îţi vei plăti greşala?, căci tu eşti cu cârteala şi-ai început, nu eu; de ştii ceva, vorbeşte!

³⁴De-aceea înţelepţii cu inima grăi-vor, aşa cum înţeleptul m’ascultă’n tot ce spun.

³⁵Dar Iov nu întru dreapta pricepere-a grăit, iar vorbele lui toate-s lipsite de ştiinţă.

³⁶Nu, Iov, ci te învaţă să nu mai dai răspunsuri precum cei ne’nţelepţi,

³⁷ca nu cumva prin asta să ne sporim păcatul; că grea fărădelege va fi deasupra noastră de-om spune vorbe multe având pe Domnu’n faţă”.