Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 36 Bible Online

Iov 36 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 36

¹Mergând mai departe, Elihu a zis:

²„Îngăduie-mă încă puţin, ca să te-nvăţ, că’n mine încă este destul din ce-am să-ţi spun.

³Ştiinţa mea cea multă porni-va de departe, iar eu din fapte drepte porni-voi să grăiesc

⁴cu-adevărat; că altfel, de-ar fi din vorbe strâmbe, tu strâmb vei înţelege.

⁵Să ştii şi tu că Domnul n’alungă pe cel bun, pe cel ce-şi ia putere[1] din inima lui tare;

⁶pe cel fără de legea nu-l cheamă iar la viaţă[2], dar de la El săracii îşi vor primi dreptatea;

⁷El nu-Şi întoarce ochii din faţa celor drepţi, ci cu’mpăraţii’n tronuri biruitori îi face; şi se vor înălţa.

⁸Cei slabi, încătuşaţii, picioarele şi-or prinde în laţul sărăciei

⁹şi-apoi li se va spune’n poveste ce-au făcut şi ce-au greşit, anume că se credeau puternici.

¹⁰Ci El va lua aminte cu-auzul la cel drept zicând: – Se vor întoarce din strâmbătatea lor.

¹¹De-or asculta [de Domnul] şi dacă-I vor sluji, în bunătăţi plini-vor belşugul lor de zile şi’n cuviinţă, anii.

¹²Necredincioşii însă nu se vor mântui, că n’au avut voinţă pe Domnul să-L cunoască, şi dac’au fost sub ceartă, ei tot n’au ascultat.

¹³Făţarnicii lăuntrici[3] îşi vor stârni mânie; nu vor striga, căci gura le e de-acum legată.

¹⁴De tânăr să le moară, deci, sufletul din ei şi viaţa lor să fie rănită-adânc de îngeri,

¹⁵că ei pe cel nevolnic şi slab l-au necăjit; dar [Domnul] rânduieşte dreptate celor blânzi.

¹⁶Pe tine dar din gura vrăjmaşilor te-o scoate să-ţi fie masa’ntinsă şi plină de grăsime, încât să se reverse’n adâncul de sub ea.

¹⁷Nu, nu va sta dreptatea departe de cei drepţi!

¹⁸În schimb, mânie mare pe cei necredincioşi cu daruri necurate primite pe nedrept.

¹⁹De bunăvoie mintea să nu te-abată’n cale, ea, de la ruga celor slăbiţi întru nevoi. Din cei ce au puterea

²⁰să nu-l scoţi pe nici unul afar’ în toiul nopţii ca’n locul său să urce mulţime de norod;[4]

²¹fereşte-te să lucri ceva fără-de-cale, că’ntru aceasta liber vei fi de sărăcie.

²²Cel-Tare întăreşte întru tăria Lui, că, iată, cine-i oare puternic cum e El?

²³Cine-a făcut cercare în lucrurile Lui şi cine-i ca să-I spună: Strâmb ai lucrat aici!?

²⁴Adu-ţi aminte: mare-i lucrarea Lui, pe care o laudă tot omul.

²⁵Tot omul vede’n sine câţi pământeni ca dânsul au trupul plin de răni.

²⁶Cel-Tare-i pretutindeni, dar noi nu vom cunoaşte al anilor Săi număr, fiind el nesfârşit.

²⁷Bob numărat Îi sunt Lui grăunţii mici de ploaie, cei ce’naintea ploii se strâng, de sus, în nor;[5]

²⁸când cad, ei cad în sine ca nişte vechituri umbrind mulţimi nespuse de pământeni cu norul. El vreme rânduit-a la fiare şi cirezi, ca ele să-şi cunoască, la ceasul lor, culcuşul. Acestea toate’n cuget nu-ţi dau nici o uimire? şi inima din tine nicicum n’o primenesc?

²⁹Şi dacă vei pricepe cum se lărgeşte norul fiind cu sine însuşi egal în cortul lui,

³⁰ei bine, iată, [Domnul] a’ntins spre el o rază, şi el acoperit-a străfundurile mării.

³¹Că’ntru acestea [Domnul] va judeca popoare şi celor în putere le dă belşug de hrană.

³²Cu mâinile-amândouă El fulgerul l-ascunde şi tot El îl trimite spre ţintă să lovească;

³³tot El îi dă de veste prietenului Său, şi despre-agoniseală, şi despre nedreptate.