Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 37 Bible Online

Iov 37 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 37

¹Da, inima din mine sub cer s’a scuturat şi-a curs din locul ei.

²Auzi, ascultă’n iureş a Domnului mânie, cum cercetarea-I iese din gură ca un tunet.

³Sub ceru’ntreg ţâşnirea, lumina Lui, ea însăşi pe aripile Terrei.

⁴În urma ei, un vuiet cu voce de strigare: El tună lung din glasul nestăvilirii Lui, nimic nu se opreşte, căci vocea Lui se-aude.

⁵Cel-Tare face tunet din glasu-I minunat căci lucruri mari lucrează, necunoscute nouă.

⁶Poruncă-i dă zăpezii: – Te-aşterne pe pământ!, şi ploi să cadă iarna, ale puterii Lui.

⁷Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pecete, aşa ca fiecare să-şi ştie slăbiciunea.

⁸Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei şi-adoarme în culcuş.

⁹Furtuna vine’n cercuri din tainice cămări, din culmi înalte, frigul.

¹⁰Suflarea Celui-Tare preface apa’n gheaţă, El cârmuieşte apa precum Îi este voia;

¹¹şi norul se prelinge ungând pe cel ales[1], lumina lui pătrunde prin ceaţă, risipind-o.

¹²El este Cel ce’nvârte, rotund, pornite cicluri, în propria-I voinţă, spre săvârşirea lor; oricâte porunceşte se rânduiesc printr’Însul, cu totul, pe pământ:

¹³ori pentru vreo certare, ori pentru moarte’n lut, ori pentru orice milă ce s’ar afla într’Însul.

¹⁴O, ia aminte, Iov, stai locului şi’nvaţă a Domnului putere!

¹⁵Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte Domnul când El din întuneric a izvorât lumină?

¹⁶Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte norii şi taina dinlăuntru-a căderii celor răi,

¹⁷tu, omul cel al cărui veşmânt se încălzeşte când vântul din austru se odihneşte’n câmp?

¹⁸Poţi tu să’ntinzi tăria cu Cel-De-odinioară, cea tare ca lumina răsfrântă’n revărsări?

¹⁹Învaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi cu El? şi, dacă da, eu vorba mi-o priponesc aici.

²⁰Stau oare lângă mine un scriitor, o carte, ceva care să-l facă pe om să stea tăcând?

²¹Că nu toţi văd lumina aceea preacurată de-atunci, din începuturi, lucind din depărtări, aşa cum ea luceşte când El aprinde norii,

²²da, nori de miazănoapte, cu faţa lor de aur, în care numai slavă e-Atoateţiitorul.

²³Că nu aflăm un altul la fel întru putere ca El, Cel ce dreptate le face celor drepţi; tu nu vrei să-L auzi?

²⁴De-aceea ne vom teme noi, oamenii, de El, cu teama omenească a inimii’nţelepte”.