Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 41 Bible Online

Iov 41 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 41

¹Tu, nici că l-ai văzut, nici te-ai mirat de cele ce-asupra lui se spun.

²Nu te gândeşti cu teamă că-acesta-i semnul Meu? Căci cine este oare acel ce-Mi stă’mpotrivă?

³sau cine-Mi stă’mpotrivă şi va rămâne viu? Au lumea nu-i a Mea?

⁴Mă voi rosti asupră-i şi’n veac voi milui cu logosul puterii pe cel cu el întocmai.

⁵Poţi tu să-i scoţi din taină vestmântul de deasupra, ori să-i pătrunzi sub zale în cuta căptuşelii?

⁶el are porţi[1] pe chipu-i: cin’ le-a deschis vreodată? El are dinţi în gură, împrejmuiţi cu frică.

⁷Lăuntrul său făcut e din scuturi de aramă cu’ncheieturi legate ca piatra grea, de şmirghel[2]:

⁸atât de mult sunt strânse’ntre ele laolaltă, că nici măcar suflare de vânt nu le răzbate;

⁹aşa cum se lipeşte un om de al său frate, tot astfel se ţin ele şi nu se mai despart.

¹⁰El numa’ ce strănută şi scapără lumină, în ochii săi e chipul luceafărului nou.

¹¹Din gura lui ies parcă văpăi de torţe-aprinse şi scapără dintr’însul ca un grătar de foc.

¹²Din nări aruncă’n aer fum gros, ca de cuptor în care ard cărbuni.

¹³Suflarea lui, jăratic, din gura lui, vâlvori.

¹⁴Grumazul său adună în el puterea toată, în faţa lui, pierzanie.

¹⁵Pe trupul său sunt cărnuri lipite şi’ndesate: izbeşte’n el cu apă, el nu se va clinti.

¹⁶Iar inima într’însul e’nfiptă ca o piatră şi ca o nicovală rămâne neclintită.

¹⁷Când el se’ntoarce, groază în cele patru labe simt fiarele din preajmă şi fug mâncând pământul.

¹⁸Aruncă lănci asupră-i: nimic nu-l înspăimântă, nici suliţa ce zboară, nici platoşa’n văzduh;

¹⁹căci el socoate fierul fiind ca nişte paie, arama, putregai.

²⁰Nu-l vatămă săgeata din arcul de aramă; dacă-l loveşti cu piatra, o simte fir de iarbă.

²¹De cad pe el ciocane, l-ating ca nişte trestii, şi-şi râde de’ncruntatul aruncător de flăcări.

²²Ţepuşele-ascuţite îi ţin de aşternut; sub el, aurul mării e tot – n’o ştii! – mocirlă,

²³adâncul clocoteşte ca o căldare’ncinsă, căci lui îi este marea un vas de fiert unsori,

²⁴prăpastia genunii, un rob adus din luptă, genunea însăşi, locul în care el se plimbă.

²⁵Aici, pe’ntreg pământul, ca el nu-i nimeni altul, făcut să-şi râdă’n joacă, de el, îngerii Mei;

²⁶el vede tot înaltul, el, împărat a toată făptura de sub ape”.