Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iov 6 Bible Online

Iov 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iov 6

¹Şi răspunzând Iov, a zis:

²„O, dac’ar fi catargul să-mi strângă sus frământul[1], durerile să-mi pună’n balanţă pe tipsii,

³acestea-ar fi mai grele decât nisipul mării; de-aceea, pe cât pare, mi-i vorba dezlânată.

⁴Că’n trupul meu înfipte-s a’ Domnului săgeţi; a lor întărâtare tot sângele mi-l soarbe[2]

⁵Au va zbiera asinul sălbatic de-i sătul? mugi-va oare boul cu ieslea plină’n faţă?

⁶poţi să mănânci o pâine făcută fără sare? şi unde-i oare gustul cuvintelor deşarte?

⁷Că’n sufletul din mine nu-i chip de alinare, mâncarea mea duhneşte-a miros urât de leu.

⁸Că dacă Domnu-mi cheamă pe buze rugăciunea, atuncea şi nădejdea tot El o să mi-o dea.

⁹De vreme ce-a’nceput-o, rănească-mă deci Domnul, dar tot El, pân’la urmă, să nu mă nimicească.

¹⁰Mormânt fie-mi cetatea peste-ale cărei ziduri săream; eu nu-mi ţin partea, căci sfintele cuvinte – a Domnului rostire – eu nu le-am înşelat.

¹¹Căci ce putere oare am eu ca să mai rabd? sau câte zile’n faţă pân’viaţa mi-o ridică?

¹²Tăria mea e oare tărie ca de piatră? sau carnea mea e oare o carne de aramă?

¹³Au nu în El nădejdea întreagă mi-o puneam? şi, iată, ajutorul s’a’ndepărtat de mine.

¹⁴Departe-mi este mila, şi-a Domnului veghere mă trece cu vederea.[3]

¹⁵Ai mei cei de aproape n’au căutat spre mine; ca pe o albie seacă de râu m’au părăsit, ca valul m’au trecut.

¹⁶Temuţii mei se-aruncă asupră-mi ca un viscol, ca sloiuri mari de gheaţă

¹⁷ce’ncep să se topească de cum dau de căldură, că n’a rămas nici urmă acolo unde-au fost.

¹⁸Aşa şi eu, aicea, de toţi sunt părăsit; parc’am pierit, sunt singur, de casă’nstrăinat.

¹⁹Priviţi acèle drumuri pe care merg Temanii, şi căile din Saba[4], voi, cei ce ştiţi s’alegeţi[5]!

²⁰Preţ ruşinos plăti-vor acei ce-şi pun nădejdea în bani sau în cetăţi.

²¹Iar voi, voi fără milă m’aţi asuprit pe mine; acum, văzându-mi rana, cu spaimă să vă temeţi!

²²Ce?: de la voi cerut-am vreodată de pomană? sau de puterea voastră am eu nevoie-acum

²³să mă scăpaţi din mâna potrivnicilor mei ori să mă scoateţi teafăr din gheare de tiran?

²⁴Hai, fiţi-mi voi didàscali, şi eu voi amuţi; sau dacă oareunde m’am înşelat, spunèţi-mi!

²⁵Dar, vai!, ce dezlânată e vorba celui drept![6] Că nu din partea voastră voi cere eu tărie,

²⁶şi nici mustrarea voastră o să-mi astupe gura; de limba voastră dulce de-acuma sunt sătul.

²⁷Aşa cum voi asupra orfanului cădeţi, cădeţi acum asupra prietenului vostru.

²⁸Mă uit în ochii voştri şi nu vă voi minţi.

²⁹Staţi jos, cu luare-aminte, şi să nu fiţi nedrepţi, ci fiţi şi voi odată’mpreună cu cel drept,

³⁰că’n gura mea nu este nici pic de strâmbătate. Au nu gâtleju-acesta priceperi cercetează?