Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 105 Bible Online

Psalmii 105 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 105

¹Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că în veac este mila Lui![1]

²Cine va spune puternicele fapte ale Domnului, cine va face ca toate laudele Lui să fie auzite?

³Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate fără’ncetare.

⁴Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne cu mântuirea Ta[2],

⁵pentru ca s’o vedem în bunătăţile aleşilor Tăi, să ne veselim întru veselia neamului Tău, să ne lăudăm cu moştenirea Ta.

⁶Păcătuit-am împreună cu părinţii noştri[3], nelegiuire şi nedreptate am făcut.

⁷Părinţii noştri în Egipt n’au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s’au suit la Marea Roşie.

⁸Iar El i-a mântuit de dragul numelui Său, să-Şi facă El cunoscută slăvita Sa putere.

⁹Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o şi prin adâncuri i-a călăuzit ca prin pustie;

¹⁰El i-a scăpat din mâna celor ce-i urau şi din mâna vrăjmaşului i-a izbăvit;

¹¹asupritorii au fost acoperiţi de ape, că n’a rămas nici unul.

¹²Iar ei au dat crezare cuvintelor Lui şi I-au cântat lauda.

¹³S’au pripit, au uitat de lucrurile Lui, sfatul nu I l-au aşteptat;

¹⁴cu poftă au poftit în pustie şi’n loc fără de apă L-au pus pe Dumnezeu la’ncercare.

¹⁵El le-a plinit cererea şi saţ a pus în sufletele lor.

¹⁶Iar ei l-au mâniat pe Moise’n tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului;

¹⁷deschisu-s’a pământul şi l-a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Abiron[4];

¹⁸şi foc s’a aprins în adunarea lor, văpaie i-a ars pe păcătoşi.

¹⁹Iar în Horeb au făcut un viţel şi s’au închinat la chip cioplit;

²⁰şi slava Lui au schimbat-o în asemănarea unui viţel ce mănâncă iarbă.

²¹Şi L-au uitat pe Dumnezeu Care-i scăpase, Cel ce lucruri mari făcuse în Egipt,

²²minunate lucruri în ţara lui Ham, înfricoşătoare la Marea Roşie.

²³Iar El a zis, şi i-ar fi dat pierzării, dacă Moise, alesul Său, nu I-ar fi stat cu zdrobire’nainte, ca să-I întoarcă mânia şi să nu-i nimicească.

²⁴La ţara cea dorită ei se gândeau cu dispreţ, cuvântului Său nu i-au dat crezare

²⁵şi cârteau în corturile lor şi de glasul Domnului n’au ascultat.

²⁶El mâna Şi-a ridicat-o împotriva lor, ca să-i doboare’n pustie,

²⁷seminţia să le-o doboare printre neamuri şi prin ţinuturi să-i risipească.

²⁸Ei s’au închinat lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor;

²⁹iar pe El L-au întărâtat cu scornirile lor şi nimicirea între ei a sporit.

³⁰Atunci a stătut înainte Finees şi a făcut ispăşire şi plaga a încetat;

³¹şi i s’a socotit lui ca dreptate din neam în neam, până’n veac.

³²Apoi L-au mâniat la Apa Certării şi Moise a’ndurat necaz de dragul lor,

³³că ei îi amărâseră duhul, iar el a rostit judecăţi cu buzele sale.

³⁴Ei nu i-au nimicit pe păgânii despre care le vorbise Domnul,

³⁵ci s’au amestecat cu păgânii şi s’au deprins cu lucrurile lor

³⁶şi au slujit chipurilor lor celor cioplite şi piatră de poticnire li s’a făcut aceasta;

³⁷pe fiii lor şi pe fiicele lor le-au jertfit demonilor

³⁸şi sânge nevinovat au vărsat, sângele fiilor şi fiicelor lor pe care i-au jertfit chipurilor cioplite ale Canaanului; şi s’a înecat pământul în sânge de omor

³⁹şi pângărit a fost în faptele lor, iar ei s’au desfrânat întru scornirile lor[5].

⁴⁰Şi S’a aprins Domnul cu mânie împotriva poporului Său şi iată că Şi-a urât moştenirea.

⁴¹Şi i-a dat pe ei în mâinile păgânilor şi cei care-i urau le-au devenit stăpâni;

⁴²vrăjmaşii lor i-au asuprit şi umiliţi erau sub mâinile acestora.

⁴³De multe ori i-a izbăvit, dar ei L-au amărât cu sfatul lor şi umiliţi au fost în fărădelegile lor

⁴⁴Dar i-a văzut când erau în necaz, le-a auzit rugăciunea

⁴⁵şi Şi-a adus aminte de legământul Său şi I-a părut rău, după mulţimea milei Sale,

⁴⁶şi a făcut ca ei să afle milă în ochii tuturor celor ce-i robiseră.

⁴⁷Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ne adună de printre neamuri, ca să putem mărturisi numele Tău cel sfânt şi să ne fălim întru lauda Ta!

⁴⁸Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac şi până’n veac!; şi tot poporul să zică: Amin! Amin!