Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 118 Bible Online

Psalmii 118 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 118

¹Fericiţi cei fără prihană în cale, cei ce umblă în legea Domnului!

²Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturiile[1]; cu toată inima Îl vor căuta.

³Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea n’au umblat în căile Sale.

⁴Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit pentru ca noi să le păzim foarte.

⁵O, de s’ar face căile mele drepte spre paza dreptăţilor Tale!

⁶Atunci de-abia nu mă voi ruşina, când voi căuta spre toate poruncile Tale.

⁷Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii[2] când voi fi învăţat judecăţile dreptăţii Tale.

⁸Îndreptările[3] Tale le voi păzi, Nu mă părăsi în cele din urmă!

⁹Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?: prin păzirea cuvintelor Tale.

¹⁰Eu cu toată inima Te-am căutat, să nu mă lepezi de la poruncile Tale.

¹¹Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă, ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine.

¹²Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

¹³Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurii Tale.

¹⁴În calea mărturiilor Tale m’am desfătat tot atât de mult cât în toată bogăţia.

¹⁵La poruncile Tale voi gândi şi căile Tale le voi înţelege;

¹⁶la îndreptările Tale voi cugeta, cuvintele Tale nu le voi da uitării.

¹⁷Dă-i răsplată robului Tău[4], viază-mă[5] şi-Ţi voi păzi cuvintele.

¹⁸Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.

¹⁹Străin sunt eu pe pământ, poruncile Tale nu mi le ascunde.

²⁰Sufletul meu de-a pururi a tânjit să dorească judecăţile Tale[6].

²¹Tu i-ai certat pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.

²²Despresoară-mă de ocară şi defăimare, că mărturiile Tale le-am păzit;

²³fiindcă mai-marii şezut-au şi grăiau împotrivă-mi, dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale;

²⁴fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei.

²⁵Sufletul mi s’a lipit de pământ[7]; viază-mă, după cuvântul Tău.

²⁶Eu mi-am vestit căile, Tu m’ai auzit, învaţă-mă îndreptările Tale.

²⁷Fă-mă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi la minunile Tale voi cugeta.

²⁸Sufletul meu a dormitat de mâhnire, întăreşte-mă întru cuvintele Tale.

²⁹Calea nedreptăţii îndepărteaz-o de mine şi cu legea Ta miluieşte-mă.

³⁰Eu calea adevărului am ales-o, judecăţile Tale nu le-am uitat.

³¹De mărturiile Tale, Doamne, m’am lipit, Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine.

³²Pe calea poruncilor Tale am alergat când Tu inima mi-ai lărgit-o.

³³Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale, şi ne’ncetat o voi păzi.

³⁴Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta şi cu toată inima mea o voi păzi.

³⁵Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta-i ceea ce mi-am vrut.

³⁶Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale[8], iar nu spre lăcomie.

³⁷Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.

³⁸Pune-i robului Tău în faţă cuvântul Tău întru teama de Tine.

³⁹Îndepărtează-mi ocara de care m’am temut, căci bune sunt judecăţile Tale.

⁴⁰Iată, am tânjit după poruncile Tale, viază-mă întru dreptatea Ta.

⁴¹Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,

⁴²şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc că am nădăjduit în cuvintele Tale.

⁴³Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului, că în judecăţile Tale am nădăjduit[9].

⁴⁴Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi, în veac şi în veacul veacului.

⁴⁵În largul meu am umblat căutând să-Ţi aflu poruncile.

⁴⁶În faţa regilor am vorbit despre mărturiile Tale şi nu m’am ruşinat.

⁴⁷Şi la poruncile Tale am cugetat, că le-am iubit foarte.

⁴⁸Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut.

⁴⁹Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău către robul Tău, întru care m’ai făcut să nădăjduiesc.

⁵⁰Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea, că rostirea Ta m’a păzit în viaţă.

⁵¹Cei mândri s’au nelegiuit peste măsură, dar eu de la legea Ta nu m’am abătut.

⁵²Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele de demult, Doamne, şi m’am alinat.

⁵³Mâhnire m’a cuprins din pricina păcătoşilor care părăsesc legea Ta.

⁵⁴Îndreptările Tale erau cântecele mele[10] în locu’n care pribegeam.

⁵⁵Noaptea mi-am adus aminte de numele Tău, Doamne, şi legea Ta am păzit-o.

⁵⁶Aceasta s’a petrecut cu mine, că am căutat să aflu îndreptările Tale.

⁵⁷Tu eşti partea mea, Doamne[11], eu am zis că se cade să-Ţi păzesc legea.

⁵⁸Feţei Tale m’am rugat cu toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.

⁵⁹La căile Tale am cugetat, picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale.

⁶⁰Gata m’am făcut, şi nu m’am tulburat că trebuie să-Ţi păzesc poruncile.

⁶¹Funiile păcătoşilor s’au încâlcit împrejuru-mi, dar eu legea Ta n’am uitat-o.

⁶²La miezul nopţii m’am sculat ca să-Ţi aduc laudă[12] pentru judecăţile dreptăţii Tale.

⁶³Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine şi poruncile Tale le păzesc.

⁶⁴De mila Ta, Doamne, este plin pământul, învaţă-mă îndreptările Tale.

⁶⁵Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.

⁶⁶Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învaţă-mă, că în poruncile Tale am crezut[13].

⁶⁷Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit; de aceea Ţi-am păzit cuvântul.

⁶⁸Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta învaţă-mă îndreptările Tale.

⁶⁹Nedreptatea celor mândri s’a înmulţit împotrivă-mi, dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

⁷⁰Inima lor s’a închegat ca laptele, dar eu întru legea Ta am cugetat.

⁷¹Bine-mi este mie că m’ai smerit, ca să pot învăţa îndreptările Tale[14].

⁷²Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de aur şi argint.

⁷³Mâinile Tale m’au făcut şi m’au zidit[15], înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale.

⁷⁴Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că eu în cuvintele Tale am nădăjduit.

⁷⁵Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi că întru adevăr m’ai smerit.

⁷⁶Facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere, după spusa Ta[16] către robul Tău.

⁷⁷Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi, că legea Ta e cugetarea mea.

⁷⁸Să se ruşineze cei mândri, că’ntru nedreptate m’au nedreptăţit, eu însă la poruncile Tale voi cugeta.

⁷⁹Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.

⁸⁰Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale, ca nu cumva să fiu ruşinat.

⁸¹Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale[17]; în cuvântul Tău am nădăjduit.

⁸²Ochii mi s’au sleit de dorul cuvântului Tău, zicând: „Când mă vei alina?”

⁸³Că m’am făcut ca un burduf de piele’n brumă[18], dar îndreptările Tale nu le-am uitat.

⁸⁴Câte sunt zilele robului Tău?; când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc?

⁸⁵Nelegiuiţii mi-au spus o puzderie de vorbe, dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne.

⁸⁶Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m’au prigonit, ajută-mă!

⁸⁷Puţin a fost de nu m’au terminat la pământ, dar eu nu Ţi-am părăsit poruncile.

⁸⁸După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii Tale.

⁸⁹În veşnicie, Doamne, Cuvântul Tău rămâne în cer[19].

⁹⁰În neam şi în neam e adevărul Tău; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne.

⁹¹Prin rânduiala Ta rămâne ziua, că toate lucrurile sunt Ţie slujitoare.

⁹²Dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare, atunci aş fi pierit în umilinţa mea.

⁹³În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într’însele m’ai viat, Doamne[20].

⁹⁴Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale le-am căutat.

⁹⁵Păcătoşii m’au aşteptat să mă dea pierzării, dar eu am înţeles mărturiile Tale.

⁹⁶Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul, porunca Ta hotărnicie n’are[21].

⁹⁷O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!; ea e gândul meu de-a lungu’ntregii zile.

⁹⁸Tu pe deasupra duşmanilor mei m’ai înţelepţit cu poruncile Tale[22], că ele ale mele sunt în veac.

⁹⁹Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere, că mărturiile Tale sunt cugetarea mea.

¹⁰⁰Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere, că poruncile Tale le-am căutat.

¹⁰¹Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele, ca să pot eu păzi cuvintele Tale.

¹⁰²De la judecăţile Tale nu m’am abătut, că Tu mi-ai pus o lege.

¹⁰³Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!, mai dulci sunt decât mierea’n gura mea.

¹⁰⁴Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere, de aceea urât-am toată calea nedreptăţii.

¹⁰⁵Făclie picioarelor mele este legea Ta, şi lumină cărărilor mele[23].

¹⁰⁶Juratu-m’am şi am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.

¹⁰⁷Umilit am fost peste măsură; viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău.

¹⁰⁸Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi învaţă-mă judecăţile Tale.

¹⁰⁹Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale şi legea Ta n’am uitat-o.

¹¹⁰Păcătoşii mi-au întins o cursă, dar eu de poruncile Tale nu m’am rătăcit.

¹¹¹Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci, că ele sunt bucuria inimii mele.

¹¹²Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale, pentru ca’n veci să-mi fie răsplătire.

¹¹³Pe călcătorii de lege i-am urât, dar legea Ta am iubit-o.

¹¹⁴Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti, în cuvântul Tău am nădăjduit.

¹¹⁵Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcătorii de rele, şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.

¹¹⁶Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, şi viază-mă, şi de la aşteptarea mea să nu mă’ndepărtezi în ruşine.

¹¹⁷Ajută-mă şi mă voi mântui şi pururea voi cugeta la îndreptările Tale.

¹¹⁸De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor lăuntric[24].

¹¹⁹Călcători de lege i-am socotit pe toţi păcătoşii pământului; de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale.

¹²⁰Ţintuieşte-mi trupul cu frica de Tine[25], că de judecăţile Tale m’am temut.

¹²¹Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptăţesc.

¹²²Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate; cei mândri să nu mă năpăstuiască[26].

¹²³Ochii mi s’au sleit de dorul mântuirii Tale şi de dorul cuvântului dreptăţii Tale[27].

¹²⁴Fă cu robul Tău după mila Ta şi învaţă-mă îndreptările Tale.

¹²⁵Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere şi voi cunoaşte mărturiile Tale.

¹²⁶Vremea este a lucra pentru Domnul, că ei au risipit legea Ta.

¹²⁷De aceea Ţi-am iubit poruncile mai mult decât aurul şi topazul.

¹²⁸De aceea m’am îndreptat spre toate poruncile Tale şi toată calea cea strâmbă am urât-o.

¹²⁹Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le-a cercetat[28].

¹³⁰Dezvăluirea[29] cuvintelor Tale va face lumină şi pricepere le va da pruncilor.

¹³¹Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într’însa, că după poruncile Tale am tânjit.

¹³²Caută spre mine şi mă miluieşte după judecata celor ce iubesc numele Tău.

¹³³Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău şi nici o fărădelege să nu mă stăpânească.

¹³⁴Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.

¹³⁵Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi învaţă-mă poruncile Tale.

¹³⁶Din ochii mei curs-au izvoare de apă, fiindcă eu legea Ta n’am păzit-o.

¹³⁷Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.

¹³⁸Mărturiile Tale le-ai poruncit cu’ntreaga dreptate şi cu’ntreg adevărul.

¹³⁹Râvna pentru Tine[30] m’a mistuit, că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale.

¹⁴⁰Lămurită’n foc este spusa Ta foarte, şi robul Tău a iubit-o[31].

¹⁴¹Tânăr sunt eu şi socotit de nimic, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.

¹⁴²Dreptatea Ta este dreptate în veac şi adevăr e legea Ta.

¹⁴³Necazuri şi nevoi au dat peste mine; poruncile Tale sunt cugetarea mea.

¹⁴⁴Drepte sunt în veci mărturiile Tale; dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu.

¹⁴⁵Strigat-am din toată inima mea: „Auzi-mă, Doamne!; îndreptările Tale voi căuta să le aflu”.

¹⁴⁶Strigat-am către Tine: „Mântuieşte-mă şi voi păzi mărturiile Tale!”

¹⁴⁷În puterea nopţii[32] m’am sculat şi am strigat, în cuvintele Tale am nădăjduit.

¹⁴⁸Ochii mi s’au trezit înaintea zorilor ca să cuget la cuvintele Tale.

¹⁴⁹Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta viază-mă.

¹⁵⁰Cei ce întru fărădelege mă prigonesc s’au apropiat, dar de legea Ta s’au îndepărtat.

¹⁵¹Aproape eşti Tu, Doamne[33], şi toate poruncile Tale sunt adevăr.

¹⁵²Dintru’nceput am cunoscut din mărturiile Tale că pentru veci le-ai întemeiat.

¹⁵³Vezi-mi smerenia şi scapă-mă, că legea Ta n’am uitat-o.

¹⁵⁴Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte; de dragul cuvântului Tău viază-mă.

¹⁵⁵Departe de păcătoşi e mântuirea, că ei nu Ţi-au căutat îndreptările.

¹⁵⁶Multe sunt îndurările Tale, Doamne; după judecata Ta viază-mă.

¹⁵⁷Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar eu de la mărturiile Tale nu m’am abătut.

¹⁵⁸Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuţi, fiindcă spusele Tale nu le-au păzit.

¹⁵⁹Iată, vezi că Ţi-am iubit poruncile; Doamne, întru mila Ta viază-mă.

¹⁶⁰Adevăr este începutul cuvintelor Tale şi toate judecăţile dreptăţii Tale vor dăinui în veci.

¹⁶¹Fără pricină m’au prigonit puternicii zilei[34] şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s’a înfricoşat.

¹⁶²Bucura-mă-voi întru spusele Tale ca unul ce-a dat peste pradă multă.

¹⁶³Urât-am nedreptatea şi am dispreţuit-o, dar legea Ta am iubit-o.

¹⁶⁴De şapte ori pe zi Te-am lăudat[35] pentru judecăţile dreptăţii Tale.

¹⁶⁵Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi cărora nu le e piatră de poticnire[36].

¹⁶⁶Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne, şi poruncile Tale le-am iubit.

¹⁶⁷Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.

¹⁶⁸Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.

¹⁶⁹Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după spusa Ta dă-mi mie pricepere[37].

¹⁷⁰Să intre cererea mea în faţa Ta; după spusa Ta izbăveşte-mă.

¹⁷¹Buzele mele să reverse laudă când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale.

¹⁷²Rosti-va limba mea spusele Tale, fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte.

¹⁷³Fie-mi spre mântuire mâna Ta, că eu poruncile Tale le-am ales.

¹⁷⁴Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta îmi este cugetare.

¹⁷⁵Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta[38].

¹⁷⁶Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.