Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 138 Bible Online

Psalmii 138 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 138

¹Doamne, Tu m’ai pus la încercare şi m’ai cunoscut;

²Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea, gândurile mele Tu de departe le pricepi.

³Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut,

⁴că’n limba mea nu e cuvânt viclean[1].

⁵Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti, pe cele din urmă şi pe cele dintâi; Tu m’ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine.

⁶Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine; puternică este, eu n’o pot atinge[2].

⁷De la Duhul Tău, unde mă voi duce? iar de la faţa Ta, unde voi fugi?

⁸De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti; de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă;

⁹de-mi voi lua aripile din lumina zorilor şi’n marginile mării mă voi sălăşlui,

¹⁰chiar şi acolo mâna Ta mă va’ndruma şi dreapta Ta mă va ţine[3].

¹¹Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi şi’n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină…,

¹²căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric şi noaptea lumină va fi ca şi ziua; întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna.

¹³Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii, Tu încă din pântecele maicii mele m’ai apărat.

¹⁴Pe Tine Te voi mărturisi, că minunat eşti Tu întru cele temute; minunate sunt lucrurile Tale, şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

¹⁵Oasele mi le-ai făcut întru ascuns, ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse, şi nici fiinţa mea[4] în străfundurile pământului;

¹⁶eram în devenire, Tu m’ai văzut întreg[5]; în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi: ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei[6].

¹⁷Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi, puternice foarte li s’au făcut stăpânirile[7].

¹⁸Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi; m’am trezit, şi încă sunt cu Tine.

¹⁹O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine,

²⁰că’n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă; cetăţile Tale zadarnic le vor lua.

²¹Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc? oare nu m’am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?:

²²Cu ură desăvârşită i-am urât, duşmanii mei i-am socotit[8].

²³Pune-mă la’ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima: cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările

²⁴şi vezi dacă’n mine îşi are nelegiuirea vreo cale; călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.