Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 17 Bible Online

Psalmii 17 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 17

²Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu; Dumnezeul meu e ajutorul meu şi voi nădăjdui spre El, El e apărătorul meu şi puterea[1] mântuirii mele şi ocrotitorul meu.

³Întru laudă Îl voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.

⁴Cuprinsu-m’au durerile morţii, pâraiele fărădelegii m’au tulburat,

⁵durerile iadului m’au înconjurat, laţurile morţii mi-au ieşit în cale.

⁶Şi’ntru necazul meu L-am chemat pe Domnul, către Dumnezeul meu am strigat. Din locaşul Său cel sfânt auzit-a glasul meu, strigarea mea de dinaintea Lui va intra în auzul Său.

⁷Şi pământul s’a clătinat şi s’a cutremurat[2], temeliile munţilor au fremătat şi s’au clătinat, că Dumnezeu S’a mâniat pe ele.

⁸Întru mânia Lui fum s’a ridicat, pară de foc din faţa Lui se aprinde, cărbuni se aţâţă din parte-I.

⁹El cerurile le-a aplecat şi S’a pogorât, negură sub picioarele Lui.

¹⁰Şi S’a suit pe heruvim şi a zburat, pe aripile vântului zburat-a.

¹¹El Şi-a pus întunericul să-I ţină perdea, cortul Său împrejurul Său, apă’ntunecoasă în norii văzduhului[3].

¹²Mişcatu-s’au norii de strălucirea feţei Sale, grindină şi cărbuni aprinşi.

¹³Domnul a tunat din cer, Domnul Cel-Preaînalt Şi-a dat glasul Său;

¹⁴trimis-a săgeţi şi i-a risipit, fulgere înmulţit-a şi i-a răvăşit.

¹⁵Şi s’au arătat izvoarele apelor şi s’au descoperit temeliile lumii de certarea Ta, Doamne, la suflarea vântului mâniei Tale.

¹⁶Trimis-a [mâna Lui] din înălţime şi m’a luat, ridicatu-m’a din ape multe.

¹⁷El mă va izbăvi de vrăjmaşii mei cei tari, şi de cei ce mă urăsc, că s’au întărit mai mult decât mine.

¹⁸Ei m’au luat pe neaşteptate în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost întărire

¹⁹şi m’a scos la lărgime; izbăvitu-m’a pentru că m’a vrut[4].

²⁰Domnul mă va răsplăti după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti;

²¹că am păzit căile Domnului şi nu I-am fost necredincios Dumnezeului meu;

²²că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi îndreptările Lui nu s’au depărtat de la mine.

²³Şi voi fi neprihănit cu El şi de fărădelegea mea mă voi păzi.

²⁴Şi Domnul mă va răsplăti după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

²⁵Cu cel drept vei fi drept; cu omul nevinovat, nevinovat vei fi;

²⁶cu cel ales vei fi ales şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.

²⁷Că Tu vei mântui poporul celor umiliţi şi vei smeri privirea celor mândri.

²⁸Că Tu vei lumina ceea ce mă luminează[5], Doamne; Tu, Dumnezeul meu, îmi vei lumina mie întunericul.

²⁹Că întru Tine mă voi izbăvi de’ncercare şi întru Dumnezeul meu voi trece zidul.

³⁰El, Dumnezeul meu, fără prihană e calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; El este scutul tuturor celor ce nădăjduiesc într’Însul.

³¹Că cine este Dumnezeu în afară de Domnul? şi cine este Dumnezeu în afară de Dumnezeul nostru?:

³²Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere şi fără prihană mi-a făcut calea,

³³El, Cel ce-mi face picioarele tari ca ale cerbului şi peste cele înalte mă aşază.

³⁴Tu eşti Cel ce-mi învaţă mâinile la luptă şi pune’n braţele mele arc de aramă.

³⁵Tu mi-ai dat mie scutul mântuirii; dreapta Ta m’a sprijinit, certarea Ta m’a îndreptat cu totul, certarea Ta îmi va fi învăţătură.

³⁶Lărgit-ai paşii mei sub mine, urmele mele n’au slăbit.

³⁷Pe vrăjmaşii mei îi voi alerga şi-i voi prinde şi nu mă voi întoarce până ce se vor slei;

³⁸îi voi zdrobi şi nu vor mai putea să se ridice, cădea-vor sub picioarele mele.

³⁹Tu m’ai încins cu putere pentru război, Tu i-ai împiedicat pe toţi cei de sub mine ce se ridicau împotriva mea,

⁴⁰pe vrăjmaşii mei mi i-ai pus pe fugă[6] şi pe cei ce mă urăsc i-ai nimicit.

⁴¹Ei au strigat, dar nu era Cel ce mântuieşte, [strigat-au] spre Domnul, dar El nu i-a auzit.

⁴²Eu îi voi mărunţi cum e praful în faţa vântului, cum e tina uliţelor îi voi face clisă.

⁴³Tu mă vei izbăvi de tăgada[7] poporului; Tu m’ai pus în fruntea neamurilor; poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit,

⁴⁴cu auzul urechii m’a auzit, fiii străinilor m’au linguşit[8].

⁴⁵Fiii străinilor au îmbătrânit şi au şchiopătat în afara cărărilor lor.

⁴⁶Viu este Domnul, binecuvântat este Dumnezeul meu, Înalţe-Se Dumnezeul mântuirii mele!

⁴⁷Dumnezeule, Cel ce mi-ai dăruit răzbunare şi mi-ai supus popoare,

⁴⁸Tu, Cel ce m’ai izbăvit de vrăjmaşii cei furioşi, înalţă-mă dintre cei ce se ridică împotriva mea, de omul nedrept izbăveşte-mă!

⁴⁹Pentru aceasta, Doamne, Te voi lăuda întru neamuri şi numelui Tău îi voi cânta,

⁵⁰al Tău, Cel ce sporeşti mântuirea regelui Tău[9] şi-i faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până’n veac.