Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 21 Bible Online

Psalmii 21 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 21

¹Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m’ai părăsit?[1] Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşalelor mele.

²Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea chiar, şi fără să-mi fiu nebun[2].

³Dar Tu întru cele sfinte locuieşti, Tu, lauda lui Israel.

⁴În Tine au nădăjduit părinţii noştri, în Tine au nădăjduit şi Tu i-ai izbăvit;

⁵spre Tine au strigat şi s’au mântuit, în Tine au nădăjduit şi n’au fost ruşinaţi.

⁶Dar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.

⁷Toţi cei ce m’au văzut, m’au batjocorit, grăind cu buzele, clătinându-şi capul:

⁸„Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l izbăvească; să-l mântuiască pentru că îl vrea”[3].

⁹Că Tu eşti Cel ce m’a scos din pântece, nădejdea mea de lângă sânul maicii mele;

¹⁰spre Tine am fost aruncat din pântece[4], din pântecele maicii mele îmi eşti Tu Dumnezeu.

¹¹Nu Te’ndepărta de mine, că necazul e aproape, că nu-i nimeni să mă ajute.

¹²Înconjuratu-m’a mulţime de juncani, de tauri graşi mă văd împresurat;

¹³asupra mea şi-au căscat botul asemeni unui leu ce sare la pradă răcnind.

¹⁴Ca apa m’am vărsat, oasele toate mi s’au risipit. Inima mi s’a făcut ca ceara, în mijlocul măruntaielor mi se topeşte;

¹⁵tăria mi s’a uscat ca un hârb, limba mi s’a lipit de gâtlej. Tu m’ai pogorât în ţărâna morţii.

¹⁶Că mulţime de câini m’a înconjurat, adunarea celor vicleni m’a împresurat, mâinile şi picioarele mi le-au străpuns.

¹⁷Toate oasele mi le-au numărat, iar ei priveau şi se holbau la mine.

¹⁸Împărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.

¹⁹Dar Tu, Doamne, nu-Ţi îndepărta ajutorul de la mine, spre trebuinţa mea de sprijin ia aminte.

²⁰Izbăveşte-mi sufletul de sabie şi din gheara câinelui viaţa mea[5];

²¹mântuieşte-mă din gura leului şi înjosirea mea din coarnele inorogilor.

²²Povesti-voi[6] numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda[7].

²³Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!; toată seminţia lui Iacob, slăviţi-L! Toată seminţia lui Israel să se teamă de El,

²⁴că El n’a dispreţuit şi nici nu S’a scârbit de ruga săracului, nici că Şi-a întors faţa de la mine şi-atunci când am strigat m’a auzit.

²⁵De la Tine mi-i lauda în marea adunare, în faţa celor ce se tem de El îmi voi face rugăciunile.

²⁶Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul acei ce-L caută pe Dânsul; vii vor fi inimile lor în veacul veacului[8].

²⁷Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul, în faţa Lui se vor închina toate ginţile neamurilor[9],

²⁸că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.

²⁹Mâncat-au şi s’au închinat toţi graşii pământului, în faţa Lui vor cădea toţi cei ce se pogoară în ţărână. Iar sufletul meu trăieşte pentru El,

³⁰seminţia mea Lui Îi va sluji. Domnului I se va vesti neamul ce va să vină,

³¹dreptatea Lui i se va vesti poporului ce se va naşte, că Domnul a făcut-o.