Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 30 Bible Online

Psalmii 30 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 30

¹Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat nicicând. Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă[1].

²Pleacă-Ţi auzul spre mine, grăbeşte de mă scapă; fii mie Dumnezeu ocrotitor şi casă de scăpare[2] spre mântuirea mea.

³Că Tu eşti puterea mea şi scăparea mea şi de dragul numelui Tău mă vei călăuzi şi mă vei hrăni.

⁴Tu mă vei scoate din cursa aceasta pe care-au ascuns-o pentru mine, că Tu eşti ocrotitorul meu.

⁵În mâinile Tale îmi voi pune duhul[3]; Tu m’ai mântuit, Doamne, Dumnezeul adevărului.

⁶Urâtu-i-ai pe cei ce ţin la zădărnicii deşarte[4], dar eu în Domnul am nădăjduit.

⁷Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că Tu ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu

⁸şi nu m’ai lăsat în mâinile vrăjmaşului, la loc larg mi-ai aşezat picioarele.

⁹Miluieşte-mă, Dumnezeule, că sunt în necaz; ochiul îmi e tulburat de supărare, şi tot astfel sufletul şi inima mea.

¹⁰Că’ntru dureri mi se cheltuie viaţa şi’ntru suspine anii mei; tăria mea s’a slăbit în sărăcie şi oasele mele s’au tulburat.

¹¹Tuturor vrăjmaşilor mei m’am făcut de ocară, mai mult, şi vecinilor mei şi frică cunoscuţilor mei, iar cei ce mă vedeau pe-afară fugeau de mine.

¹²Uitat am fost de la inimă ca un mort, ajuns-am ca un vas netrebnic.

¹³Că am auzit cârtirea multora din cei ce locuiesc în preajmă, când se adunau laolaltă împotriva mea sfătuindu-se să-mi ia sufletul.

¹⁴Dar eu în Tine am nădăjduit, Doamne; zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu”.

¹⁵Vremile mele sunt în mâinile Tale; izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei şi de cei ce mă prigonesc.

¹⁶Arată faţa Ta peste robul Tău, întru mila Ta mântuieşte-mă.

¹⁷Doamne, să nu fiu ruşinat că Te-am chemat pe Tine; necredincioşii să se ruşineze, pogoare-se la iad!

¹⁸Mute să se facă buzele cele viclene, care’mpotriva celui drept grăiesc nelegiuire cu mândrie şi defăimare.

¹⁹Cât e de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai pus-o deoparte pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai vădit-o celor ce nădăjduiesc în Tine înaintea fiilor oamenilor.

²⁰De tulburarea oamenilor îi vei ascunde întru ascunsul feţei Tale[5], de tăgada limbilor în cortul Tău îi vei acoperi.

²¹Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa în cetatea’mpresurată.

²²Iar eu am zis în tulburarea mea: „Alungat sunt eu de la faţa ochilor Tăi”. Şi, totuşi, Tu ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.

²³Iubiţi-L pe Domnul voi, toţi cuvioşii Săi, căci Domnul caută adevăruri, dar celor ce se trufesc[6] le plăteşte cu vârf.

²⁴Îmbărbătaţi-vă şi fie-vă inima întărită, a tuturor celor ce nădăjduiţi în Domnul!