Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 34 Bible Online

Psalmii 34 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 34

¹Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreptate, războieşte-Te împotriva celor ce se războiesc cu mine.

²Ia-Ţi armura şi pavăza şi ridică-Te în ajutorul meu;

³sabie scoate şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune-i sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”

⁴Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce caută sufletul meu; cei ce-mi gândesc mie răul întoarcă-se îndărăt şi plini de ruşine.

⁵Să fie ei ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească;

⁶fie-le calea întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i fugărească.

⁷Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în laţul lor mi-au pregătit pieirea, fără pricină mi-au suduit sufletul.

⁸Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-l cunosc, pe ei să-i prindă cursa pe care au ascuns-o şi în acelaşi laţ să cadă.

⁹Dar sufletul meu se va bucura întru Domnul, de mântuirea Lui se va veseli.

¹⁰Toate oasele mele[1] vor zice: „Doamne, cine este asemenea Ţie, să-l izbăvească pe sărman din mâna celor mai tari decât el, da, pe sărac şi pe sărman de cei ce îi jefuiesc?”

¹¹Martori mincinoşi[2] s’au ridicat şi de ceea ce nu ştiam m’au întrebat;

¹²prin rele pentru bune m’au răsplătit, secătuire sufletului meu.

¹³Dar eu, când ei mă supărau, cu haină de sac m’am îmbrăcat, cu postire mi-am smerit sufletul[3], iar rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.

¹⁴Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate de-al nostru, aşa de bine m’am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m’aş fi întristat, aşa m’am smerit.

¹⁵Dar ei împotriva mea s’au veselit şi s’au adunat; bice s’au adunat împotriva mea şi eu nu ştiam. Risipiţi au fost, dar nu s’au căit.

¹⁶M’au pus la’ncercare, cu batjocură m’au batjocorit, cu dinţii au scrâşnit împotrivă-mi.

¹⁷Doamne, când oare vei vedea? Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea, de la lei, viaţa mea.

¹⁸Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, în adunare mare, întru popor puternic Te voi lăuda.

¹⁹Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce fără pricină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul.

²⁰Că ei de pace îmi vorbeau, dar în mânie vicleşuguri gândeau

²¹şi larg şi-au deschis gura împotriva mea, zicând: „E bine, e bine, ochii noştri au văzut!”

²²Tu ai văzut-o, Doamne, să nu păstrezi tăcere, Doamne, nu Te depărta de mine!

²³Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina mea.

²⁴Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Dumnezeul meu, aşa încât ei să nu se bucure de mine;

²⁵să nu zică în inimile lor: „E bine, bine-i este sufletului nostru”!, nici să zică: „Noi l-am înghiţit!”

²⁶Să se ruşineze şi să se năruie deodată cei ce se bucură de răul meu, în ruşine să se îmbrace şi’n ocară cei ce se laudă împotriva mea.

²⁷Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, ei să se bucure şi să se veselească şi să spună fără’ncetare: „Mărit să fie Domnul, Cel ce doreşte pacea robului Său!”

²⁸Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în ziua’ntreagă lauda Ta.