Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 67 Bible Online

Psalmii 67 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 67

¹Să învie[1] Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El;[2]

²precum se stinge fumul, aşa să se stingă; precum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,

³iar drepţii să se veselească, să se bucure în faţa lui Dumnezeu, întru veselie să se desfete.

⁴Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi numelui Său, pregătiţi-I cale Celui ce pluteşte pe asfinţituri – Domnul Îi este numele –, înaintea Lui bucuraţi-vă! Să se tulbure ei de faţa Lui,

⁵a Celui ce e Părinte al orfanilor şi Judecător al văduvelor.

⁶Dumnezeu este în locul Său cel sfânt, Dumnezeu îi aşază’n casă pe cei singuratici, cu vitejie îi scoate pe cei legaţi în obezi, şi tot aşa pe cei ce-L amărăsc, pe cei ce locuiesc în morminte.

⁷Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustie,

⁸pământul s’a cutremurat – căci şi cerurile rouraseră – în faţa Dumnezeului Sinaiului, în faţa Dumnezeului lui Israel.

⁹Ploaie binevoitoare i-ai pus Tu deoparte, Dumnezeule, moştenirii Tale; ea a slăbit, Tu o vei întări;

¹⁰vietăţile Tale locuiesc într’însa, cu bunătatea Ta ai pregătit-o, Dumnezeule, pentru cel sărac.

¹¹Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc.

¹²El, Cel ce este Împăratul Puterilor, El îi va împărţi celui iubit al Său prăzile menite să înfrumuseţeze casa.

¹³Dacă dormiţi între bunurile moştenirii, aripi de porumbiţă veţi avea, suflate cu argint, al cărei grumaz e’n ape de aur verzui.[3]

¹⁴Când Cel-ce-este’n-ceruri hotărăşte regi peste ea, ei vor deveni albi ca zăpada pe Salmon.[4]

¹⁵Muntele lui Dumnezeu e munte gras, munte închegat, munte gras.

¹⁶De ce gândiţi voi, munţi închegaţi, că acesta e muntele unde I-a plăcut lui Dumnezeu să locuiască? Pentru că şi Domnul va locui în el până’ntru sfârşit.

¹⁷Carul de luptă al lui Dumnezeu e înmulţit în mii de mii, mii din cele fără număr; Domnul e’n mijlocul lor pe Sinai, în locul Său cel sfânt.

¹⁸Întru cele înalte Te-ai înălţat, robia ai dus-o în robie,[5] daruri ai primit între oameni (da, fiindcă erau nesupuşi), pentru ca Tu să poţi locui acolo.

¹⁹Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, binecuvântat e Domnul în fiecare zi, belşug ne fie nouă Dumnezeul mântuirii noastre.

²⁰Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al mântuirii şi ale Domnului Domn sunt căile ieşirii[6] din moarte.

²¹Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, coama celor ce stăruiesc în greşalele lor.

²²Zis-a Domnul: „Din Vasan îi voi întoarce, în adâncurile mării îi voi întoarce,

²³pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge, limba câinilor tăi în acela al vrăjmaşilor tăi”.

²⁴Văzută a fost, Dumnezeule, intrarea Ta,[7]

²⁵Înainte mergeau căpeteniile, după ele cântăreţii din strune, la mijloc copilele bătând din timpane:

²⁶„În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!”

²⁷Acolo era Veniamin, cel mai tânăr, cu sufletu’n răpire,[8] căpeteniile lui Iuda, dregătorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului.

²⁸Porunceşte, Dumnezeule, puterilor Tale, întăreşte, Dumnezeule, ceea ce Tu ai făcut pentru noi.

²⁹De la templul Tău de deasupra Ierusalimului Îţi vor aduce regii daruri.

³⁰Mustră fiarele din trestii,[9] acea adunare de tauri printre junincile popoarelor, ca nu cumva ei să-i alunge pe cei ce-au fost încercaţi ca argintul. Risipeşte neamurile care voiesc războaie;

³¹veni-vor soli din Egipt, Etiopia se va grăbi să-şi întindă mâna spre Dumnezeu.

³²Voi, împărăţii ale pământului, cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi-I Domnului!

³³Cântaţi lui Dumnezeu Cel ce mână cerul cerului spre revărsatul zorilor; iată, cu glasul Său rosteşte glas de putere.

³⁴Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel Îi este măreţia, în nori Îi este puterea.

³⁵Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi; Dumnezeul lui Israel, El îi va da poporului Său putere şi tărie. Binecuvântat este Dumnezeu!