Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 68 Bible Online

Psalmii 68 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 68

¹Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că pân’la suflet[1] m’au năpădit[2] apele.

²În noroiul adâncului m’am afundat, şi nimic de care să mă ţin.[3] Intrat-am în adâncurile mării, şi furtuna m’a copleşit.

³Ostenit-am strigând, gâtlejul mi-a amorţit, de la nădejdea mea spre Dumnezeul meu, ochii mei au ajuns să slăbească.

⁴Cei ce mă urăsc fără pricină s’au înmulţit mai mult decât perii capului meu. Întăritu-s’au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept: ceea ce n’am jefuit, aceea am plătit.

⁵Dumnezeule, Tu mi-ai cunoscut nebunia şi greşalele mele nu s’au ascuns de Tine.

⁶Cei ce Te aşteaptă pe Tine să nu fie ruşinaţi din pricina mea, Doamne, Doamne al puterilor, şi nici din pricina mea să fie înfruntaţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.

⁷Că de dragul Tău am suferit ocară, ruşinea mi-a acoperit obrazul.

⁸Înstrăinat le-am devenit fraţilor mei, străin de fiii maicii mele,

⁹că râvna casei Tale m’a mâncat şi ocările celor ce pe Tine Te ocărăsc au căzut asupra mea.

¹⁰Sufletul mi l-am smerit cu post, şi aceasta mi-a fost spre ocară;

¹¹cu haină de sac m’am îmbrăcat, şi lor le-am ajuns de poveste.

¹²Cei ce şedeau pe la porţi şuşoteau[4] împotrivă-mi şi despre mine cântau băutorii de vin.

¹³Dar eu prin rugăciunea mea strig către Tine, Doamne; vremea e pentru bună-plăcerea Ta; Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă întru adevărul mântuirii Tale.

¹⁴Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă scufund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc, şi din adâncul apelor,

¹⁵să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul şi nici gura fântânii deasupra mea să se închidă.

¹⁶Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.

¹⁷Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la robul Tău, că necăjit sunt eu; auzi-mă degrab!

¹⁸Ia aminte la sufletul meu şi mântuieşte-l; din pricina duşmanilor mei, izbăveşte-mă!

¹⁹Că Tu îmi cunoşti ocara şi ruşinea şi umilirea; în faţa Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc;

²⁰ocară a aşteptat sufletul meu, şi suferinţă. Şi am aşteptat pe cineva care să îndure împreună cu mine, dar nimeni nu era; şi pe cei ce m’ar fi mângâiat, dar n’am aflat pe nimeni.[5]

²¹Şi ca hrană mi-au dat fiere şi întru setea mea mi-au dat să beau oţet.

²²Facă-li-se masa capcană înaintea lor, şi răsplată şi piatră de poticnire;

²³ochii să li se întunece ca să nu poată vedea, şi spinarea lor fă-o pe’ntotdeauna gârbovă;

²⁴varsă-Ţi urgia Ta peste ei şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă;

²⁵facă-se curtea lor pustie şi’n sălaşele lor nimeni să locuiască;

²⁶fiindcă ei l-au prigonit pe cel bătut de Tine şi’n durerea rănilor mele[6] au mai pus pe deasupra.

²⁷Adaugă-le fărădelege la fărădelege şi’ntru dreptatea Ta să nu intre;

²⁸şterşi să fie ei din cartea celor vii şi să nu fie scrişi alături de cei drepţi.

²⁹Sărac sunt eu şi’ndurerat; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ocrotească.

³⁰Cu o cântare voi lăuda numele lui Dumnezeu şi’ntru laudă Îl voi preamări;

³¹şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât un viţel tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.[7]

³²Să vadă săracii şi să se bucure; căutaţi-L pe Dumnezeu, şi viu va fi sufletul vostru.

³³Că Domnul i-a auzit pe cei săraci şi nu i-a dispreţuit pe cei încătuşaţi de dragul Lui.

³⁴Pe El să-L laude cerurile şi pământul, marea şi toate cele ce se târăsc în ea.

³⁵Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi ei vor locui acolo şi-l vor moşteni;[8]

³⁶şi seminţia robilor Tăi îl va stăpâni şi cei ce iubesc numele Tău[9] vor locui în el.