Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 72 Bible Online

Psalmii 72 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 72

¹Cât de bun îi este Dumnezeu lui Israel, celor ce sunt drepţi cu inima!

²Mie însă puţin mi-a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin mi-a fost că paşii nu mi s’au poticnit.

³Că i-am pizmuit pe cei fără de lege în timp ce vedeam pacea păcătoşilor,

⁴că anume la moartea lor nu sunt semne de durere şi că ei nu şovăie atunci când sunt loviţi;

⁵ei nu au parte de trudă aşa cum au alţi oameni şi nici cu alţi oameni fi-vor biciuiţi[1].

⁶Iată de ce i-a stăpânit trufia şi de ce se înfăşoară în nedreptatea şi’n necredinţa lor.

⁷Nedreptatea li se scurge din grăsime, trecut-au spre poftele inimii.

⁸În răutate au gândit şi au vorbit, nedreptatea şi-au rostit-o cu înfumurare[2].

⁹Gura şi-au pus-o împotriva cerului şi limba lor cutreieră pământul.

¹⁰Drept aceea, poporul meu se va întoarce aici şi zile pline fi-vor aflate întru ei[3].

¹¹Ei zic: „Cum de ştie Dumnezeu? este oare cunoaştere întru Cel-Preaînalt?

¹²Iată, aceştia sunt păcătoşii şi sunt înfloritori; încă în veacul acesta au dobândit averi!”

¹³Iar eu am zis: „Vai, în zadar am păstrat în inima mea dreptatea şi întru nevinovăţie mi-am spălat mâinile;

¹⁴lovit am fost de-a lungul întregii zile şi mie mi-a fost mustrarea în fiecare dimineaţă!…”.

¹⁵Şi am zis: „Astfel voi grăi: – Iată, ar fi trebuit să rup legământul cu neamul fiilor Tăi!…”.

¹⁶Şi mă sileam să înţeleg, dar era prea obositor pentru mine,

¹⁷până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi le-am priceput sfârşitul.

¹⁸Într’adevăr, pentru faptele lor viclene Tu i-ai lovit cu rău: când ei se înălţau, Tu i-ai doborât.

¹⁹Cât de repede li s’a făcut pustiul!; de’ndată s’au stins, pierit-au din pricina nelegiuirii lor.

²⁰Ca un vis al celui ce se trezeşte, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face.

²¹Că inima’n mine s’a aprins şi rărunchii mi s’au schimbat,

²²că eu o nimica toată eram şi n’o ştiam, ca o vită şedeam înaintea Ta.

²³Dar eu cu Tine sunt de-a pururi, Tu m’ai ţinut de mâna mea cea dreaptă,

²⁴cu sfatul Tău m’ai călăuzit şi cu slavă m’ai primit la Tine.

²⁵Căci oare ce-mi este mie în cer?[4] şi, în afară de Tine, ce mi-am dorit eu pe pământ?…

²⁶Inima şi trupul mi-au slăbit, Dumnezeule al inimii mele, şi Dumnezeu îmi este partea pe veci.

²⁷Că iată, cei ce se îndepărtează de Tine vor pieri; Tu i-ai nimicit pe toţi cei ce prin desfrâu se duc de la Tine[5].

²⁸Iar mie bine îmi este să mă lipesc de Dumnezeu şi să-mi pun în Domnul nădejdea, ca să vestesc eu toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.