Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Psalmii 88 Bible Online

Psalmii 88 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Psalmii 88

¹Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta, cu gura mea din neam în neam voi vesti adevărul Tău.

²Că ai zis: „Mila pe veci se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.

³Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M’am lui David, robul Meu:

⁴– Până’n veac îţi voi întări seminţia şi din neam în neam îţi voi zidi tronul”.

⁵Cerurile vor mărturisi minunile Tale, Doamne, şi adevărul Tău în adunarea sfinţilor.

⁶Că cine fi-va în nori asemenea Domnului? şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?

⁷Dumnezeu, Cel preamărit în sfatul sfinţilor, mare este şi de temut peste toţi cei dimprejurul Său.

⁸Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău e împrejurul Tău.

⁹Tu stăpâneşti puterea mării, pornirea valurilor ei Tu o potoleşti.

¹⁰Tu l-ai smerit pe cel mândru ca pe un rănit, cu braţul puterii Tale Ţi-ai risipit vrăjmaşii.

¹¹Ale Tale sunt cerurile, al Tău este pământul; lumea[1] şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat,

¹²miazănoaptea şi marea Tu le-ai făcut, Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura.

¹³Al Tău este braţul care are putere; întărească-se mâna Ta, dreapta Ta să se înalţe!

¹⁴Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău, mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale.

¹⁵Fericit e poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; Doamne, în lumina feţei Tale vor merge

¹⁶şi întru numele Tău ziua’ntreagă se vor bucura şi întru dreptatea Ta se vor înălţa.

¹⁷Că Tu eşti lauda puterii lor şi întru bunăvoinţa Ta ni se va înălţa nouă fruntea.

¹⁸Că de la Domnul ne este apărarea, de la Sfântul lui Israel, Împăratul nostru.

¹⁹Pe-atunci le-ai grăit în vedenii sfinţilor Tăi[2] şi ai zis: „Celui puternic i-am dat ajutor, pe cel ales din poporul Meu l-am înălţat;

²⁰pe robul Meu David l-am aflat, cu untdelemnul Meu cel sfânt l-am uns;

²¹pentru că mâna Mea îi va veni într’ajutor şi braţul Meu îl va întări;

²²duşmanul nu va avea nici un spor împotrivă-i şi nici fiul nelegiuirii nu-i va mai face rău;

²³pe vrăjmaşii lui îi voi despica înaintea feţei sale şi pe cei ce-l urăsc îi voi pune pe fugă.

²⁴Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi fruntea lui în numele Meu se va înălţa;

²⁵şi mâna lui o voi pune’n mare şi dreapta lui o voi pune’n râuri.

²⁶El mă va chema[3]: – Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi ocrotitorul mântuirii mele!

²⁷Pe el Mi-l voi face întâi-născut, mai înalt decât regii pământului;

²⁸în veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi;

²⁹seminţia lui o voi aşeza în veacul veacului şi tronul său ca zilele cerului.

³⁰Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după judecăţile Mele,

³¹de vor necinsti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu le vor păzi,

³²atunci cu toiag le voi cerceta fărădelegile şi cu biciuiri păcatele;

³³dar mila Mea nu o voi risipi de la ei, nici nu voi fi nedrept întru adevărul Meu,

³⁴nici legământul nu Mi-l voi necinsti, iar cele ce ies din buzele Mele nu le voi desfiinţa.

³⁵Juratu-M’am odată întru sfinţenia Mea că lui David nu îi voi minţi;

³⁶seminţia lui în veac va dura şi tronul său va fi ca soarele înaintea Mea

³⁷şi ca luna pe’ntotdeauna aşezată şi martor credincios în cer”.

³⁸Dar Tu Te-ai lepădat de unsul Tău şi l-ai înjosit şi Te-ai aruncat asupră-i;

³⁹legământul robului Tău l-ai rupt şi sfântul său locaş pe pământ l-ai batjocorit.

⁴⁰Toate gardurile i le-ai doborât, întăriturile lui i le-ai făcut spaimă.

⁴¹Toţi cei ce treceau pe drum l-au jefuit, ocară li s’a făcut el vecinilor săi.

⁴²Dreapta celor ce-l necăjesc ai înălţat-o, pe toţi vrăjmaşii lui i-ai veselit;

⁴³ajutorarea săbiei lui ai luat-o de la el şi-n război nu l-ai ajutat.

⁴⁴Stării lui de curăţie i-ai pus capăt, tronul i l-ai doborât la pământ;

⁴⁵zilele vieţii i le-ai micşorat, ruşine ai revărsat asupră-i.

⁴⁶Până când, Doamne, Te’ndepărtezi întru totul? până când mânia Ta ca focul se va aprinde?

⁴⁷Aminteşte-Ţi ce anume e fiinţa[4] mea; oare’n zadar i-ai făcut Tu pe toţi fiii oamenilor?

⁴⁸Cine este omul care va trăi şi nu va vedea moartea şi sufletul şi-l va izbăvi din mâna iadului[5]?

⁴⁹Unde sunt, Doamne, milele Tale de odinioară pe care’ntru adevărul Tău i le-ai jurat lui David?

⁵⁰Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi pe care eu de la multe neamuri o port în sân,

⁵¹de ocara cu care vrăjmaşii Tăi m’au ocărât, cu care au ocărât reîmpăcarea[6] unsului Tău.

⁵²Binecuvântat este Domnul în veci! Amin! Amin!