Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 15 Bible Online

Proverbele lui Solomon 15 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 15

¹Mânia îi ucide chiar şi pe înţelepţi;[1] un răspuns potolit însă îndepărtează furia, în timp ce un cuvânt aspru o aprinde.

²Limba înţelepţilor ştie ce e bun, dar gura nemintoşilor strigă ce e rău.

³Pretutindeni ochii Domnului îi cuprind şi pe cei răi, şi pe cei buni.

⁴Vindecarea limbii e pom de viaţă, iar cel ce o păstrează se va umple de duh.

⁵Cel fără minte îşi bate joc de învăţătura tatălui său, dar cel ce-i păzeşte porunca e mai înţelept. În dreptatea prisositoare este multă putere, dar necredincioşii vor fi smulşi din pământ cu rădăcini cu tot.

⁶În casele drepţilor e tărie multă, dar roadele necredincioşilor vor pieri.

⁷Buzele înţelepţilor sunt legate prin chibzuinţă, dar inimile neînţelepţilor nu sunt bine păzite.

⁸Jertfele necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite.

⁹Căile necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce umblă după dreptate.

¹⁰Învăţătura omului simplu o cunosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în ruşine.

¹¹Iadul şi pierzania Îi sunt învederate Domnului; cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor?

¹²Cel neînvăţat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă şi nici nu se va aduna laolaltă cu înţelepţii.

¹³Când inima e veselă, faţa înfloreşte, dar când e strânsă, se posomorăşte.[2]

¹⁴Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvăţaţi se deprinde cu răul.

¹⁵Ochii celor răi aşteaptă’ntotdeauna ce e rău, dar cei buni întotdeauna sunt liniştiţi.

¹⁶Mai bună e o porţie mică cu frica de Domnul decât vistierii bogate fără această frică.[3]

¹⁷Mai bun e ospăţul de legume cu prietenie şi bunătate decât carnea de viţel la o masă cu ură.

¹⁸Omul mânios aţâţă certuri, dar cel domol le potoleşte şi pe cele ce-ar fi să fie.

¹⁹Omul domol va stinge certurile, dar cel necredincios mai mult le întărâtă.

²⁰Căile celor leneşi sunt aşternute cu spini, dar ale celor harnici sunt căi bătute.

²¹Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl, iar fiul fără minte îşi batjocoreşte mama.

²²Cărările nebunului n’au nici un înţeles, dar omul cuminte merge cu îndreptar.

²³Cei ce nu cinstesc adunările tăgăduiesc schimbul de păreri, dar sfatul rămâne în inimile celor ce se sfătuiesc;

²⁴omul rău nu-i va da ascultare, nici că va spune în obşte ceva bun sau potrivit.

²⁵Gândurile înţeleptului sunt căi ale vieţii, aşa ca el să se ferească de iad şi să se mântuiască.

²⁶Domnul surpă casele batjocoritorilor, dar El întăreşte hotarul văduvei.

²⁷Gândul nedrept e urâciune în faţa Domnului, dar spusele celor curaţi au măreţie.

²⁸Cel ce primeşte mită se nimiceşte pe sine, dar cel ce urăşte primirea de mită, acela viu va fi.

²⁹Păcatele se curăţesc prin milostenii şi credinţă, iar cu frica de Domnul se fereşte fiecare de rău.

³⁰Inimile drepţilor cugetă credinţă, dar gura necredincioşilor răspunde lucruri rele.

³¹Căile oamenilor drepţi sunt bineprimite de Domnul; prin ele, chiar duşmanii devin prieteni.

³²Departe stă Dumnezeu de cei necredincioşi, dar El ascultă rugăciunile drepţilor.

³³Mai bine e să primeşti puţin cu dreptate decât roade multe pe nedrept.[4]