Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 16 Bible Online

Proverbele lui Solomon 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 16

¹Inima omului să gândească ce e drept, pentru ca paşii lui să-i îndrume Dumnezeu pe calea cea dreaptă.

²Ochiul care se desfată’n frumuseţe veseleşte inima şi o veste bună îngraşă oasele.

³Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine, dar cel ce ţine seamă de mustrări îşi iubeşte sufletul.

⁴Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar răsplata ei e înalta cinstire.

⁵Toate lucrurile celui smerit sunt vădite’n faţa lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi vor pieri în ziua cea rea.

⁶Tot cel ce are inima mândră e necurat în faţa lui Dumnezeu, iar cel ce dă mâna cu nedreptate nu va rămâne nepedepsit.

⁷Începutul căii celei bune este a face dreptate, căci ea e primită de Dumnezeu mai mult decât a-I aduce jertfe.

⁸Acela care-L caută pe Domnul va afla cunoaştere cu dreptate, iar cei ce-L caută drept, pace vor afla.

⁹Toate lucrurile Domnului sunt făcute cu dreptate, iar necredinciosul e păstrat pentru ziua cea rea.

¹⁰Rostire insuflată[1] e pe buzele regelui şi’n judecată gura lui nu va rătăci.

¹¹Înclinarea cumpenei e dreptate de la Domnul şi măsuri drepte sunt lucrurile Lui.

¹²Răufăcătorul e urâciune în faţa regelui, căci scaunul de domnie e întemeiat pe dreptate.

¹³Buzele drepte îi sunt bineprimite regelui şi el iubeşte cuvintele drepte.

¹⁴Mânia regelui e solul morţii; dar omul înţelept îl va îmblânzi.

¹⁵Fiul unui rege se află în lumina vieţii, iar bineplăcuţii săi sunt ca un nor de ploaie târzie.

¹⁶Cuiburile înţelepciunii sunt mai alese decât aurul şi cuiburile cunoaşterii sunt mai alese decât argintul.

¹⁷Cărările vieţii abat de la rău, iar căile dreptăţii sunt lungime de viaţă.

¹⁸Cel ce primeşte învăţătură va fi plin de bunătăţi, iar cel ce păzeşte mustrările se va înţelepţi.

¹⁹Cel care-şi ţine căile îşi păzeşte sufletul, iar cel care-şi iubeşte viaţa îşi opreşte gura.

²⁰Mândria merge înaintea nimicirii, iar înaintea căderii, gândul cel rău.

²¹Mai bun este cel blând cu smerenie decât cel care împarte prăzile cu cel mândru.

²²Isteţul în tot ce face îşi află bunătăţi, iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit.

²³Unii îi numesc răi pe cei înţelepţi şi pe cei pricepuţi, dar cei cu vorbe dulci îşi vor auzi mai multe.

²⁴Cugetarea e un izvor de viaţă pentru cei ce o au, dar învăţătura nebunilor este rea.

²⁵Inima înţeleptului cunoaşte ceea ce-i iese din gură, pe buze el poartă cunoaştere.

²⁶Fagure de miere sunt cuvintele bune şi vindecare sufletului e dulceaţa lor.

²⁷Sunt căi care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului.

²⁸Omul care munceşte, pentru el munceşte şi-şi alungă propria sa prăbuşire, dar omul sucit[2] îşi poartă pieirea în propria sa gură.

²⁹Omul fără minte îşi sapă luişi răul şi foc îşi adună pe buze.

³⁰Omul sucit răspândeşte răul şi făclie vicleană le aprinde celor răi, iar pe prieteni îi desparte.

³¹Omul nelegiuit îşi înşală prietenii şi-i îndrumă pe căi care nu sunt bune.

³²Cel ce se uită ţintă plănuieşte blestemăţii şi dacă-şi muşcă buzele alege tot ce-i rău; acela e un cuptor al răutăţii.

³³Bătrâneţea e cununa cinstirii, dacă se află în căile dreptăţii.

³⁴Omul încet la mânie e mai bun decât cel puternic,[3] iar cel care-şi stăpâneşte firea e mai bun decât cel ce stăpâneşte o cetate.

³⁵Celor nedrepţi le vin toate din lăuntrul lor, dar toate cele drepte vin de la Domnul.