Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 24 Bible Online

Proverbele lui Solomon 24 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 24

¹Fiule, nu-i invidia pe oamenii răi, nici nu pofti să le fii alături.

²Că inima lor cugetă minciuni, iar buzele lor grăiesc numai prostii.

³O casă se zideşte cu înţelepciune şi prin cunoaştere se întăreşte.

⁴Prin pricepere se umplu cămările cu toată bogăţia scumpă şi bună.

⁵Un om înţelept e mai bun decât unul tare şi unul cu mintea’ntreagă decât o moşie întinsă.

⁶Un război se duce sub o comandă, dar ajutorul vine prin inima unui sfătuitor.

⁷Înţelepciunea şi cugetarea sunt la porţile înţelepţilor; înţelepţii nu se abat de la gura Domnului,

⁸ci iau cuvântul în adunări.

⁹Pe cei neînvăţaţi îi întâmpină moartea; nemintosul moare în păcate şi necurăţia îl murdăreşte pe cel ticălos;

¹⁰pângărit va fi el în ziua cea rea şi’n ziua necazului, până ce se va mistui de tot.

¹¹Nu pregeta să-i scapi pe cei duşi la moarte şi să-i răscumperi pe cei ce sunt a fi ucişi.

¹²Dar de vei zice: – Nu-l cunosc pe acest om!, să ştii că Domnul cunoaşte inimile tuturor; El, Cel ce le-a dat tuturor suflare, El pe toate le ştie şi El îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

¹³Fiule, mănâncă miere, că bun este fagurele şi-ţi îndulceşte gâtlejul.

¹⁴În acest fel vei simţi înţelepciunea în sufletul tău; că dacă o vei afla, bun îţi va fi sfârşitul şi nădejdea nu te va părăsi.

¹⁵Pe cel necredincios să nu-l aduci în păşunea drepţilor şi nici să te laşi înşelat de saţul pântecelui;

¹⁶că de şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica,[1] dar cel necredincios în rele va slăbi.

¹⁷De va cădea duşmanul tău, nu te bucura asupră-i, iar de împiedicarea lui nu te mândri;

¹⁸că Domnul va vedea aceasta şi n’o să-I placă şi mânia Şi-o va întoarce dinspre el.

¹⁹Nu te bucura asupra răufăcătorilor, nici să-i invidiezi pe păcătoşi;

²⁰fiindcă răii nu vor avea urmaşi, iar lumina celor necredincioşi se va stinge.

²¹Fiule, teme-te de Dumnezeu şi de rege şi nici unuia să nu-i fii nesupus.

²²Că ei dintr’o dată îi vor pedepsi pe cei necredincioşi, şi cine oare va şti răzbunarea amândurora?[2]

²³Şi iarăşi pe acestea vi le spun vouă, înţelepţilor: Nu e bine ca la judecată să-i cunoşti pe împricinaţi.

²⁴Cel ce-i spune necredinciosului că este drept, blestemat va fi de popoare şi urât de neamuri.

²⁵Iar cei ce mustră, aceia mai buni se vor arăta şi binecuvântare va veni peste ei.

²⁶Un răspuns cu vorbe bune e o sărutare pe buze.

²⁷Pune’n rânduială ceea ce ai de făcut afară, pregăteşte-te la ţarină şi vino după mine, şi pe urmă îţi vei dura casa.

²⁸Să nu fii martor mincinos împotriva concetăţeanului tău şi nici să-ţi dai drumul la gură.

²⁹Să nu zici: – Cum mi-a făcut el, aşa îi voi face şi eu; şi: – Cu ce m’a năpăstuit, cu aceea îi voi plăti.

³⁰Omul nemintos e ca o arătură, omul fără minte e ca o vie:

³¹Dacă o laşi, se’nţeleneşte şi se umple de buruieni şi se pustieşte şi pietrele gardului i se surpă.

³²Apoi mie mi-a părut rău şi mi-am luat seama, ca să aleg învăţătura.

³³Puţină dormitare, puţintel somn, puţin să stai cu mâinile în sân…;

³⁴şi dacă asta vei face, îţi iese sărăcia’nainte şi, ca o bună alergătoare, lipsa.