Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 25 Bible Online

Proverbele lui Solomon 25 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 25

¹Acestea sunt proverbele lui Solomon pe care le-au transcris prietenii lui Iezechia, regele lui Iuda.

²Slava lui Dumnezeu ascunde înţelesurile, slava regelui le cinsteşte lucrarea.

³Înalt e cerul şi adânc e pământul, dar inima regelui e de nepătruns.

⁴Bate argintul cu zgură în el şi se va face pe de-a’ntregul curat.

⁵Ucide-i pe cei necredincioşi de dinaintea regelui şi tronul său va propăşi întru dreptate.

⁶Nu te făli în faţa regelui şi nici nu sta în locurile celor puternici;

⁷că mai bine e să ţi se zică: – Urcă-te lângă mine!, decât să fii umilit în faţa celor puternici. Pe cele ce ochii tăi le-au văzut, spune-le!

⁸Nu te repezi la sfadă, ca să nu-ţi pară rău la urmă.

⁹De câte ori te înfruntă prietenul trage-te înapoi, nu-i spune vorbe rele,

¹⁰ca nu cumva prietenul să te ocărască şi cearta şi vrajba să rămână aproape;[1] ci să-ţi fie ţie ca o moarte. Bunăvoinţa şi prietenia te fac liber;[2] ţine-le pentru tine, ca să nu te faci de ocară, ci’n pace şi prietenie să-ţi păzeşti căile.

¹¹Ca un măr de aur într’o salbă de sardiu aşa e cuvântul rostit [cu înţelepciune].

¹²O piatră de sardiu într’un cercel, aşa e cuvântul înţelept la urechea atentă.

¹³Aşa cum la seceriş o ninsoare ar potoli arşiţa, întocmai e solul credincios pentru cei ce l-au trimis: ajută sufletele alor săi.

¹⁴Precum vânturile şi norii şi ploile sunt foarte arătoase, aşa e cel ce se laudă cu darul fals.

¹⁵Îndelungă-răbdarea e propăşirea regelui, dar limba moale zdrobeşte oasele.

¹⁶Dacă găseşti miere, mănâncă cu măsură, ca nu cumva, îmbuibându-te, să o verşi.[3]

¹⁷La prietenul tău să te duci rar, ca nu cumva, săturându-se de tine, să te urască.[4]

¹⁸Măciucă şi sabie şi săgeată ascuţită, aşa e omul care aduce mărturie mincinoasă împotriva prietenului său.

¹⁹Calea omului rău şi piciorul nelegiuitului vor pieri în ziua cea rea.

²⁰Aşa cum oţetul nu foloseşte la rană, şi nici fumul la ochi, tot astfel boala, căzând în trup, mâhneşte inima. Cum e molia în haină şi cum sunt carii în lemn, aşa e tristeţea omului: strică inima.

²¹Dacă duşmanul tău e flămând, dă-i să mănânce; dacă-i e sete, dă-i să bea;

²²că făcând aceasta, cărbuni de foc îi grămădeşti pe cap, iar Domnul te va răsplăti cu bunătăţi.

²³Vântul de la miazănoapte ridică nori; tot astfel, faţa neruşinată întărâtă limba.

²⁴Mai bine să locuieşti într’un ungher din pod decât în casă de obşte cu o femeie arţăgoasă.

²⁵Aşa cum apa rece îi este dulce sufletului însetat, tot astfel o veste bună dintr’o ţară de departe.

²⁶Când un om drept cade în faţa necredinciosului e ca atunci când cineva astupă izvorul şi zăpăceşte curgerea apei,

²⁷Nu e bine să mănânci miere multă, dar e drept să cinsteşti cuvintele care înalţă.

²⁸Ca o cetate cu zidurile căzute şi care nu-i întărită, aşa e omul care face ceva fără să’ntrebe.