Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 26 Bible Online

Proverbele lui Solomon 26 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 26

¹Aşa cum la seceriş nu-i rouă şi’n miezul verii nu-i ploaie, tot astfel la cel fără minte nu se află cinste.

²Ca păsările ce se duc, ca vrăbiile ce zboară, aşa e blestemul fără pricină: nu va cădea pe nimeni.

³Cum e biciul pentru cal şi boldul pentru asin, aşa e toiagul pentru un neam nelegiuit.

⁴Nu-i răspunde nebunului după nebunia lui de teamă să nu-i devii asemenea,

⁵ci răspunde-i nebunului după nebunia lui, ca nu cumva lui să i se pară că e înţelept.

⁶Cel ce trimite solie printr’un sol nebun îşi adună ocară din propriile sale căi.

⁷Opreşte umbletul picioarelor şi nelegiuirea din gura nebunilor!

⁸Cel ce leagă piatra în praştie e asemenea celui ce-i dă nemintosului mărire.

⁹Spini cresc în mâna beţivului şi robie în mâna nemintoşilor.

¹⁰Mult se zdrobesc în trup toţi cei lipsiţi de minte, căci zdroaba lor nu duce la nimic.

¹¹Cum e câinele care se’ntoarce la vărsătura lui şi devine scârbos, aşa e nemintosul care’n răutatea lui se’ntoarce la păcatul său. Există o ruşine care aduce păcat şi există o ruşine care înseamnă mărire şi har.

¹²Am văzut un om căruia’n sine i se părea că-i înţelept; un nebun însă avea mai multă nădejde decât el.[1]

¹³Zice leneşul când e trimis la drum: – E un leu pe drumuri şi un ucigaş pe uliţe…

¹⁴Cum se’ntoarce uşa în ţâţână, aşa se’ntoarce leneşul în patul său.

¹⁵Omul trândav stă cu mâna’n sân şi n’o poate duce la gură.

¹⁶Trândavul îşi pare luişi mai înţelept decât unul care aduce o veste bună.

¹⁷Ca unul care se ţine de coada câinelui, aşa e cel ce se bagă în pricina altuia.

¹⁸Precum cei ce aşteaptă mustrări le pun oamenilor înainte cuvinte [frumoase] iar cel ce prinde întâiul cuvânt se va împiedica,

¹⁹aşa e cu cei ce într’ascuns îşi pândesc prietenii şi când sunt descoperiţi zic: „Nu-i aşa c’am glumit?”

²⁰Cu multe lemne focul creşte; dar acolo unde nu e un certăreţ se potoleşte sfada.

²¹Vatră pentru cărbuni şi lemne pentru foc şi un om arţăgos ca să se’ncindă sfada.

²²Vorbele linguşitorilor sunt moi, dar pătrund până’n străfundul măruntaielor.

²³Argintul dat cu necinste să fie socotit ca un hârb. Buzele calme ascund o inimă tristă.

²⁴Un duşman plângăreţ făgăduieşte totul cu buzele, dar în inimă vicleşug meştereşte.

²⁵Cu glas mare de te-ar ruga duşmanul, să nu-l asculţi, că şapte vicleşuguri sunt în inima lui.

²⁶Cel ce ascunde duşmănia dospeşte vicleşugul, dar se descoperă prin aceea că’n adunări şi-arată păcatele.

²⁷Cel ce sapă groapa aproapelui cade el în ea, iar cel ce prăvăleşte piatra, pe el şi-o prăvăleşte.

²⁸Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura neacoperită pricinuieşte răsturnări.